Salutam ce e bun!

[PT POZE - dupa text]

Bine. Ca sa ne fie usor, bagam cu liniutza, desi numa de liniutze nu e aici, dar e tarziu si sunt obosit, si sunt atatea de zis... si pe urma iar ma injura lumea ca dau in romani si in rusinea de tara.... daaar, nu despre asta e vorba. Deci ia d-acia.

1.Motivul
Cine stie ce e cu Parisul, ce e cu Franta, ce e cu Lapin Agile, cu strazile lui Atget si ale lui Brassai (;), cine stie cum e cu cafe creme si cu cafe concert, cine plange cand rade si rade cand plange... ei, ala stie ce e cu Aznavour. Pai tataie mai canta si acum, la 86 de ani (!) tine concerte de 2 ore jumate (!), danseaza si face acapella.
Si ne-am dus sa-l vedem, in Colmar, un mic orasel alsacian, la granita cu Germania, pt ca dupa concertul de adio din Tunisia, iata ca a mai bagat odata din voce. Pe scurt, am luat un low cost pana la Stuttgart (DE), pt ca era cel mai apropiat oras cu avioane ieftine. De aici, inca 150 km pn la destinatie. Inchiriem o masina si intr-o ora juma, e gata. Simplu nu? Nu. Am schimbat 4 avioane cu elice (Bombardier Q400, la fel de batrane ca stewardesele obosite care ne serveau, unguroaice decazute odata curve, acum matroane ale aerului - vezi laitmotivul curvei pirat. Da de ce sa mananc caca, am zburat bine. Deci 4 avioane si 9 trenuri. Da 9.Totul pt 3 zile.

2. Ghinioanele
Ajungem in Stuttgart, totu pn acu cf planului. Hai sa luam o mashinutza, din aeroport direct. Nu ne-am bagat la Hertz, Avis, Sixt sau alte companii cu staif, ne-am dus la Budget si EuroCars. Masina pe 3 zile - 110 eur. Buletin tot, permis, ne-am inteles, eram vesel. Cand sa platesc, ia ca nu e bun cardu. De ce? Ca e de debit, nu de credit. Desi erau bani pe el, nu e bun ca nu-i de credit. @ carduri am, de debit. PLM. Cash merge? No. No merge. OK, plan B - mergem cu trenu. Din aeroport metrou pn in gara din centrul Stuttgartului. Acolo niste tonomate inteligente mai inteligente ca mine ne intreaba unde vrem sa mergem, daca dus intors, cate persoane, cand, cum - ne fac traseul si ne dau biletele de tren - totul in 5 min. Nu prea e ca la informatii cefere 9251. Nu e tata.
Si luam trenul 1. Peste tot scrie ce si cum, linia, ora (la minut!), trenul, gara etc., de la bilet pana la plasmele din garasau din trenuri. Aer conditionat, locuri moi, tot ce vrei. Trenuri geniale, pisha tot. Nu se aud. Deloc. Trenl 2 - la linie, la minut. Schimbatul dureaza fix, da fixx 4 pasi. Plecam dupa program. Genial. Da ce sa vezi, dupa 20min, in camp, intr-un land din Germania, zgomot metalic. Panica. Stop. Am lovit ceva? Nu. A cazut o tabla de la tren (eh...!)Nimic mecanic, doar pur decorativ. In 3 minute, vine Politia, de nicaieri, din camp, insotite de responsabilii Deutsche Bahn. In 7 minute, aterizeaza langa noi un elicopter al Politiei. Apare si un impiegat DB, pe motocicleta (rosie!) Asa desfasurare de forte mai rar. Colak peste pupazah, scot aparatu sa fac o poza, io roman nah. Si ce vezi ca nu mai facea focus! Am reparat printr-o scoatere de grip si baterie, da nah, panica totusi. Assaaaa... Si neamtzu riguros - ancheta, poze etc. Cert e ca restul de 3 legaturi toate la minut, le-am pierdut. N-are nimic. Ajungem in prima gara, ni se face alt traseu, cu aceleasi bilete, cu un tren care pleca in 20 min. Elegant, nemtzeste.
Si ajungem in Colmar (FR). Poze mai jos. Daca nu e genial, imi inghit un c#y. Mancam melc, bem un vin sec de alsacia. Dumnezeu. Plecam cu shuttle-ul gratuit (care circula non-stop), la concert la Azzy, unde aparatele de poze ni se iau si se lasa frumos la garderoba. Nu e VOE cu profi, obiective jmechere si plm. Uite ca m-a sapat D700-u. Ma oftic tare pt ca voiam sa ma bag cu 200-le pe nasu lu Aznavour. Sa fur cu digitalul, sa ma apropii, sa fi acolo. Ca aia fac cand trag in poze: fur, imi atribui, imi insusesc ce nu-i al meu, colectionez, pipai, miros. Investesc cu traire proprie, ca sa dau si la altul, dar emanata din exterior, din obiectul pozei. S-a inteles. Eh... pana la urma ne-a cantat La Boheme, l-am vazut, l-am aplaudat, si-am plecat acasa. Ca precizare misto, la festivalul asta, cu peste 100.000 de francezi, germani si 2 romani, nu era gunoi pe jos. Deloc. Nici in Colmar. Deloc. Nici frunze, nici nimic. Think, in p#la mea.
Ghinonu 3 sau 4 e ca in ziua de plimbarica, sambata anume, in Colmar a plouat in rafale. N-are nimic. Mi-am luat cea mai mica si mai meschina umbreala din lume (daca vreti, ghinionu 5. sau 6), pe care ulterior am rupt-o izbind-o intr-un zid apoi pliand-o fortat, intr-un acces de furie si frustrare. Kreatza radea de jalnicia mea si-a situatiei. Era amuzant, intr-adevar.
Ultimele ghinioane:
- la drumul de intors, schimbatul de trenuri. Ne suim in alt tren, pt ca a venit la acelasi peron, cu 2 minute inaintea trenului nostru. Da nu era al nostru. Era altul. Pt ca in Germania si Franta trenurile vin la cat scrie pe bilet. Adica la minut. Fix. Noi, ca romanii, ne grabeam, bucurandu-ne ca a venit mai devreme. Wrong. Norok ca apucam sa coboram la timp, ajutati fiind de ceasul digital si directia afisate in tren (ca in orice tren de altfel, care te anunta si statiile si peronul si tot, pt ca nu e ca la romani si e civilizat, in plm.)
- In Stuttgart, tonomatul destept din gara nu vrea sa ne mai dea bilet de metrou pana la aeroport. Nu-mi mai vrea niciun card. Panica dupa multe incercari, k nu mai aveam cash. N-are nimic. Gasim alt tonomat, jos in statie. Mai altfel. Mai.. deutsch. Ma prind de miscare, bag aeroportu la destinatie, bag cardu si iau doo belete. Victorie.
- La transferul de avion in Budapesta (...deci de la unguri incoace, lucrrile incep sa se imputa. Si duhnesc masiv a hoit atuncea cand ajungi la romani) satm cu totii in avion si asteptam 5 tampiti care intarzie. 30 min. 2 tzigani si niste romani, uitati prin vre-un duty free, sa ia parfum Ferarri la cocota sau ceva cu paiete si cacat. PLM. De cum incep sa aud romaneste, aud cacat si ma deprim.

3. Asa. Ce invatam de aici.
Invatam ca ne-a placut, poate prea tare.
Pai invatam ca ne place sa fie totul simplu, clar, corect, decent, frumos, aspectuos, fin, lejer. Apreciem ca oamenii iti zambesc pe strada din nimic, ca masinile se opresc daca vrei tu sa faci poza de pe trotuarul celalat, si te mai si saluta voios. Apreciem ca mosii si babele LOR merg cu bicicleta si fac mare trecking si au gambe mai jmechere decat Jenna Jameson, si nu joaca sah si-o freaca deprimant in casa, ca ies la bauta si la mancat cu alti mosi si babe, ca se plimba, ca sunt tatuati, ca se imbraca colorat, ca rad si se pupa. Mai apreciem si ca nu e gunoi si praf, ca ploua da nu e noroi, ca toate casele sunt frumoase si in acelasi stil, ca au o retea de transport dementiala. Apreciem ca turismul merge brici, si ca un orasel relativ necunoscut si mic e GENIAL si DUMNEZEU. Apreciem ca Gunoierii te saluta pe strada, si apreciem tonul jovial si binevoitor cu care te intampina un chelner intr-un bistro, de dimineata la croissant. Apreciem ca e mancarea prea buna ca nu astepti dupa nimic oricat de aglomerat ar fi, ca oamenii isi vad de treaba si nu sunt cocalari si tigani, ca nu put si nu pute pe strada ba miroase a parfum, ca TOTI sunt serviabili si amabili. Apreciem ca toti merg cu bicicletele si ca toti au panouri solare. Apreciem le Moelleux de Chocholat et sa Creme Anglaise - singura mancare la care am plans (shoc endorfinic), apreciem ca Azavour canta si danseaza la 86 de ani si ca sala il aplauda 10 minute si la aparitia lui se face o tacere mormant, apreciem ca Charles ne multumeste si ne ureaza bonne soiree. Apreciem florile de la ferestre si casele de la 1400 care parca sunt facute ieri. Din turta dulce.
Ahhhh... apreciem ca oamenii sunt frumosi si vii si vioi si veseli si ca sunt colorati ca si casele, ca si orasul si ca fiecare locusor care are suflet. Case cu suflet si un oras viu si frumos.

Pula mea - totul merge bine si e mai frumos si mai bun. Imi place civilizatia de mor. E cea mai tare inventie, dupa om... Speram ca ati lecturat cu un zambet amar constatarile obisnuite post-excursie in lumea NORMALA, si multumim ca ati inghitit frustrarile nevrotice ale calatorului uluit.

Cam asa. Intr-un episod viitor, va spun despre experienta semi-mistica din magazinul de pe Rue des Marchands, in care l-am cunoscut pe Jason si am stat 2 ore, asteptand ca un bol de meditatie tibetan sa ma aleaga. Si va mai spun si cine este Tikipopo - zeutzul Cacarii si al Pisharii. Statz pe receptie. Io ma duc sa fiu Meduzat.

Cand developez filmele din Rolleiflex si din Zenith, va arat.