Am gasit o masa plastica pe mine si am mancat-o.

In timpurile moderne, pe net si in print, simbolul pentru telefon mobil s-a schimbat, din ala mic, cu antena si taste, in smartphone, cu display touch, care mai e si iPhone!!!

Hidrantii sunt un fel de politist, cu casca de politist american din anii 60.
[miros a ou]
Brusc miroase a ou, a mici si marmelada; eu sunt grasos pe mana.

Furnicilor...! doar am vorbit...!!!
Draga - imbraca-te rapitor si vino! Cu ce te dezbraci maine? Sa te dezbraci gros, sa nu-ti fie cald!
E o poza de om nebun si sensibil.Azi sarbatorim ziua Nimanui.

Ala care si-a taiat degetul ca sa-i faca o poza.
RISSRCCBB - Raportul International asupra Situatiei Substantelor de Risc si a Consumului Corelat de Branza de Burduf - editia a III-a, Bucuresti, Romania, iunie 2012.

Sa manance din bila de branza de burduf ca din mar.
Un bar cu dusuri - in care lumea bea in costu de baie, in picioare, sub o ploaie perpetuua.

In casele oamenilor straini mi-e sila sau ma feresc sa beau apa sau lichide din paharele lor pana la sfarsit/fund pt ca mi-e teama ca au depuneri de casa sau nu sunt spalate bine. Mi-e sila sa beau apa sau altceva decat cafea si ceai din cana.

Serbet cu apa! Mormoniada 2012. Bulgaria e ca Nirvana. N-o poti atinge.
Prin spalare dam jos uleiurle corpului.

Ce e ceasul atomic. Ce cacat e?! Adica, asta s-a facut acum, recent, ma rog, in secolele moderne. Adica dupa ce alte instrumente de masurare a timpului fusesera inventate. Si dupa ce l-au facut, mare asa, intr-o sala, au venit oamenii si au zis - hai sa-i dam drumul! Auzi, tu cat ai ceasul? Pai al meu e fara doozeci. Al tau cat e? Al meu e fara unsfert. A pai.. plm, hai pune-l la fara un sfert. SI pe urma i-au dat drumul.

Parea curat, dar nu era. Cur valutar influentat prin telefon.
Singura data cand ai vrea sa ai calcaiele mai aspre e atunci cand te scarpini cu piciorul.

[Exista multi care mimeaza fericirea si care o chinuie, dar de fapt NU o au. Si. Exista multi care o mimeaza crezand ca nu o au, dar de fapt, o detin pe deplin.]

Descoperirea pe deplin a capacitatilor emisferei cerebrale neexploatate si nefolosite ar duce, fara indoiala, la overload, atuncea ai claca, ai muri sau ai autoimploza, ai colapsa pe sine.

Controlati de omul masonic. Episod - eram demult in Argentin. Si un agent in recrutare de masoni spunea: "trebuie sa cunosti un frate, e un om de exceptie, sa vina joi la templu, e un om extraordinar, e expert in biomasa."

Obiectivul de 50 mm are ca unghi de acoperire aproximativ cam cat are UN ochi uman, nu cat al ambilor!

Senzorii/stimulii exteriori te mentin alert. Daca nu mai ai stimuli, nu mai esti alert.

Mi s-au daramat gandurile.
Prezenta intunericului semnifica stingerea luminii.
       

Oamenii se injunghie putin

                                    

- Enervant ca momentul ala in care cedeaza primele inele de la furtunul de la dus, si in care stii, cu fiecare dus, ca la un moment dat, furtunul va ceda, va stropi, si tu cu mainile ude si sapunite, vei incerca sa il tii acolo, sau sa il pui la loc.

- Omul vede cadrul, il cuprinde cu mult mai mult, vede peste planuri, vede in spate,  vede general, vede pluridimensional, il simte. Aparatul doar inregistreaza, cmprima planurile, restrange unghiur, limiteaza, sufoca.

Despre sandale.

Nu poti purta sandale. Sandaua (la barbati) e un obiect vestimentar controversat. E ca oul – unii il mananca, altii nu, unii il consuma numai sub diferite forme, foarte riguroase. Sandaua e ca tabu, ca laba piciorului la femei – unora le place by default, altora nu; laba piciorului de regula e un cacat. E urata. De aceea si opinia atatd e drastica – laba piciorului la femei trebuie sa fie mica, finuta, cu degete nici prea lungi, nici prea bondoace, nici prea departate. De regula nu imi plac labele picioarelor femeilor. Cred ca am vazut numai una sau doua chiar ok. Daca nu chiar frumoase, unde nu aveam nimic de obiectat. Sandaua e ca piftia – love it or hate it. Sandaua e ca si catifeaua. Reiata. Si asa mai departe. Dar trebuie sa stii la ce te inhami atunci cand te hotarasti sa abordezi sandaua. Sandaua cere curaj. Sandaua e un stil de viata. De regula, nu exista sanda barbateasca frumoasa. Intrinseca sandalei este uratenia, rusinea. Sanda frumoasa e un oximoron. Sau o contradictie in termeni. Cand porti sandaua, spui despre tine ca nu dai doi bani pe parerea oamenilor, esti curajos, s totusi niciodata nu vei putea sa te scuturi de un sentiment ascuns si reprimat de rusine. Sandaua e urata by default. Nu exista situatie lejera de sanda. Poate doar desertul, muntele, cand oricum nu-ti prea pasa. Nu exista sanda de oras, de opera, de bar, de intalnire cu gagica, nu exista sanda de epatat, nu POATE, FIZIC, exista sandaua eleganta. Sandaua e, basically, un mare mare cacat.

Despre in.

Vreau sa simt mangaierea inului usor pe mine. Exista in si in. Exista in mai gros, intepacios si care la o prima purtare, afiseaza o scortzosenie si o caldura similara efectului de sera destul de dubioase. Dar exista inul ala, atat de fin incat vezi prin el, care pluteste pe tine, te mangaie si te ventileaza, e ca o a doua piele, sau e pielea pe care n-ai avut-o niciodatat, pentru care ai renunta cu draga inima la pielea ta naturala. E materialul inexistent, haina non-haina. E haina cea noua a imparatului. Situatie: intr-o camasa de in usor si vaporos, alba sau crem, cu encoeur sau cu nasturi, cu maneci lungi, in pantaloni scurti, pe nisip in picioarele goale, la asfintit, cu lumanari pe masa, departe de vuietul plajei propriu-zise, uitandu-ne unul in ochii altuia atunci cand cuvintele nu ne mai aung si nu ne mai folosesc, cand cuvintele isi irosesc si isi neaga continutul, ea cu parul bogat si buclat in vant, sorbind usor un vin roze, cu Roy Buchanan pe fundal ce tanguie din chitara. Aceasta e puterea inului.

PS. Budapest was great. Below, some shots on film.