Cred ca imi place sa dorm pe jos, dar inca nu stiu sigur.
Intr-o dimineata mi-a venit sa omor o femeie in metrou. Voi relata de ce.
Statea pe scaun, corect, drept, infofolita foarte, cu o caciula mare de blana in cap, cu capul intre umeri, intre urechi, facandu-se mica. Dintr-o punga de hartie scotea bucatele MICI de covrig. Manca mic. Lua asa, usor cu doua degete cu unghii mov/roz/lila, bucatele MICI de covrig. Adica: de ce pizda ma-sii sa iei bucatele MICI de covrig dintr-o punga , ia in pastele ma-tii covrigul si musca din el, ca nu e caviar! De ce sa mananci in metrou? Cata foame sa-ti fie? Cata pofta? Te murdaresti, ai mainile murdare, se uita toti in gura ta, nu-mi place sa mananc in mers, in miscare sau in public, in alt mediu decat in restaurant. De la mancatul MIC, ruptul bucatelelor, pana la ghemuit, privirea fixa si simplul act de a manca un covrig dintr-o punga in public – toate astea ma faceau sa-mi doresc sa-i scot ochii cu un covrig. Cu cat ma uitam mai mult la ea, cu atat as fi lovit-o foarte tare, ma imaginam dand-o cu capul de pereti. As fi strivit-o sub o stiva de covrigi. I-as fi luat cacatul ala de covrig din punga si as fi muscat sanatos din el, dupa care i l-as fi scuipat in figura, si cu un sut in cur, as fi trimis-o acasa. A mancat MIC, parca a mancat la covrigu ala un an.
Nimic nu ma amuza mai tare decat urmatoarea faza. De cate ori sunt trist, deprimat, ingandurat, simpla rememorare a faptelor urmatoare ma face sa rad singur, tare, cu pofta, pana la lacrimi.
Eram cu Kreatza pe langa Carrefour Orhideea, stateam la o trecere de pietoni. Pe partea cealalta, o femeie mergea normal. [m-am intrerupt din scris ca sa rad] Inchipuiti-va un mers normal, perfect normal, nu grabit, nu fugit, nu panicat – normal. [nu ma pot controla, rad iar] Deodata, femeia se impiedica si cade [doamne cum rad], se impiedica atat de tare, cade atat de spectaculos [hahahahaha] incat scapa pungile din mana, si … ii sar pantofii din picioare!!!!!!!!!! Se ridica apoi grabita, neintelegand ce s-a intamplat, isi aduna pungile, in ciorapi, apoi isi pune pantofii….!!!!
Doamne, cat momentum sa ai in tine, totusi se misca incet, normal…!! Inseamna ca o fi fost mai densa, avea o masa mai mare, nu pot sa inteleg cum a putut sa cada in halul asta, oricum n-a patit mare lucru, era confuza, iar pe mine m-a amuzat teribil.
Ma oftica chestia aia de carton care tine o pereche de corapi legata atunci cand o cumperi. De ce? Pentru ca e prinsa cu o mica atza, prin ciorapi, pe care nu o pot rupe, ci doar taia, deci trebuie sa caut un instrument cu care sa fac asta. Pentru ca apoi raman in mana cu un carton si cu o atza, pe care trebuie sa le arunc undeva, la cel mai apropiat cunoi – iata deci, activitati si drumuri in plus.
Fobofil = iubitor de fobii
Filofil = iubitor de preferinte
Fobofob = cel care uraste fobiile, arata o respingere catre fobii
Filofob = cel care isi uraste preferintele, arata o respingere catre preferinte
