29 dec. 2008

fasaiala patetica de sfarsit de an. atentie, e post cu vorbe. plm.




am fost la ski. la predeal. greseala mare. in week-end. greseala capitala.
sunt un dobitoc notoriu. injur pe toate partile romanii de rahat, dar totusi le hranesc porcaria asta notorie pe care o numim turism. austria ma asteapta, la fel slovenia, elvetia si chiar bulgaria - toate pentru un ski adevarat, nu simulacrul asta sinistru de la noi.

(tocmai am vazut la tv - Ripley's believe it or not - o femeie cu jumatate de corp care vrea sa incerce sa aiba un copil. De aia apreciez muuult mai mult animalele. Omenirea... ce tare e.)

am trecut prin tot registrul de emotii - de la ura, la furie mocnita. acuma sunt doar resemnat.
nu stiu sincer de ce imi mai toc neuronii. am citit undeva ca de fiecare data cand ne enervam, se mai fut cativa neuroni. inseamna ca eu fac genocid.

de la cocalarul coclit cu adidasi si/sau pantofiori luciosi, cu pantalonasi la fel de luciosi, albi sau negri, bagati in ciorapi, cu fashuri umflate si bineinteles, lucioase, la tzaranul venit cu Q7 sa manance o pizza la Fulg de Nea, si un kurtosh kolaks - sau cum pizda ma-sii se scrie, pt ca apoi sa se dea pe partia MEA si a schiorilor cu punga, sania de plastik sau sania clasica, lopatzica cu maner de varat sub cur, pana la partia de cacat, cu pietre si gheatza de bine ce e gandita si amenajata, cozile la: cartele de 7 feluri, toate gandite cat mai de cacat (sa nu-ti ajunga sau sa ramai cu puncte in plus), telescaun si teleski, la care ajungi greu si urci, pe schiuri, bineinteles, greu, ca doar nu esti in elvetia, garantii si alte romanisme de genul asta, drumul bara la bara, taxa de pishare in benzinarie si in general, romanul de cacat - le-am experimentat pe toate, intr-un relaxant si binemeritat weekend la ski.
Hai la predeal faraoane, sa mancam o pizza si sa ne dam cu ateveu, sa vedem niste artificii si sa ascultam un concert de cacat pe partie.

sunt atatea de facut la munte...! da-l in pula mea de schi!! ce concurs minunat!

Am incercat sa ologesc cativa cocalari, sa le las un cant Blizzard in carnitza puturoasa, dar o portiune de pietre inghetzate mi-au deturnat demersul arian.
inca o data afirm cu mandrie ca mi-e rusine cu mine, cu neamul meu, din care fac parte. le doresc romanilor un an nou mai prost, pe masura neamului defectuos, gresit si malformat in care ma zbat si eu, un mic vierme in cloaca asta pe care o numim tara.

pacat de tzara ba. daca eram Dumnezeu, lasam tzara asa asa cum e, pt ca e geniala, ca locuri vorbesc, desigur, si schimbam repejor poporul - n-ar trebui sa ia mai mult de cateva ore, o zi max.

uite d-aia imi plac romanii. ca sunt primitori si harnici, ca sunt prieteni cu tiganii, ca mananca romaneste: shaorma, pizza, hot dog, d-astea, ca asculta carmen serban (care e undeva sub manea, si pe care as omori-o in piata publica rasturnand peste ea 90 de euro-paleti cu cd-urile ei), ca sunt civilizati si organizati, ca stiu sa faca turism, ca nu put si ca au gusturi foarte bune, in materie de orice ca sunt foarte inteligenti si frumosi, ca sunt mari pariori si ca se uita la fotbal si pentru ca au o clasa politica de exceptie, si in general, pentru ca fac totul bine. romanii sunt geniali pentru ca stiu sa aiba grija de tara lor frumoasa sa o aprecieze si sa o valorifice.

la ski la predeal a fost ca la mamaia sau la costinesti in plin sezon.
iarasi am avut un mare regret, pentru Oppenheimer si Einstein si pentru americani: n-au stiut ce sa faca cu bombele alea 2. pai tocma acum cand puteam purifica rasa umana sa n-avem cu ce?! erau stransi cu totii aicea - pe valea prahovei si la vara, la mamaia (si anexele)... pacat, cred ca ajungea si una ca erau grupati.

si in bucuresti e frumos. frig. totul gri. o lumina bolnava, un paradox pe scala temperaturii de culoare - nici rece nici calda. la spalatoria de masini de pe plevnei, un romanas implinit, fericit, patronasul, imi spune cum ar fute-o pe aia de peste drum si ma imbie cu o cafea, inauntru, in birou, asta pt ca am lasat 20 de mii in plus. dupa spalarea pe care am platit-o... imi ureaza afabil la multi ani, si un an nou... pula mea. intru printre blocuri apoi, in crangasi, ma duc sa ma tund la un frizer grabit si cu o mare durere de cur.

totul gri. darapanat. o tufa, o sorcova urata, jalnica, gri, cu gri si cu culorile pe care le regasesti, de regula, in cacat.

sunt foarte foarte fericit. va multumesc tuturor.
noroc cu animal planet. ce tari sunt vidrele de mare!
ce de cacat sunt oamenii!

23 dec. 2008

adevarul din spatele minciunii.

adevarul e ca ce vedeti voi, bun sau prost, se constituie foarte greu.
admir sutele de oameni implicati, admir dedicarea si atentia la detalii, admir stoicismul si infruntarea oboselii dupa 20 de ore de filmare. pentru toti, ma inclin.

si ma mai minuneaza rapiditatea cu care haosul se impacheteaza, se strange la loc, atunci cand s-a strigat "we have a wrap!" :)

decisions


Dinu


Alex F.


Toni, the liquid Man. In the back, a very important man.
Bineinteles, ca orice om important, poarta titlul de "nea".


history.


pause. not play.


the Rig.


13 dec. 2008

a dali, surreal via dada. cum patientia.

ar trebui exploatat si in fotografie mai mult suprarealismul n-a murit nici dadaismul ar fi pacat kryssa's revenge e sa se intample stiam eu of of daca e vrajitoare d-aia se intampla eh ce sa-i faci asta e acuma n-oi muri dintr-atat multumesc mult imi place da urechi sa auda si ochi sa vada vive dali vive miro vive tzara tzara mea nu metoda paranoico-critica si rationalizarea delirului interesante concepte sa le aplicam fericirea a inregistrat-o coca colea e un ingeras care a inghitit bibelouri/bibliorafturi/un tun sa decoram tot guvernul si casa poporului cu mobilier ikea usor si mic tariceanu sa tipe la mitrea dupa inbusul de 7 klingonianul se fereste de fazer ca dracu de tamaie fenomen: o scoala plina de copii au fost gasiti cu fashurile rupte costumul lui predator are pasla pe dedesubt sau flaush suntem pe productie producem asa trebuie sa fie am perioada "masa" a obiectelor care poposesc acolo asteptand ordonare si clasificare ulterioara - e deci o locatie temporara in spatiu panica pentru ca nu stiu unde e schema cu telefonul cu maimutza nu e nimic de ras aici terminati. sper ca e bine acum.

dali, miro, kandnski, picasso, tzara, breton atunci. mai apoi beatles, hendrix, janis, doors, marley. other induction method same psychosis. same result only in different expressions.

"...strawberry fields, nothing is real..."


"Bine, spuneti-i sa vina."

19 oct. 2008

a thousand mini-tigers.

I don't like beds. They give me nightmares.

After a happy trip.

more Janis Joplin, more Doors, more Jim Morisson.

O teorie: ce se intampla in avion, intre 2 destinatii care schimba fusul orar, cu secundele alea cand dai ceasul inainte sau inapoi? Unde se duc? Cat exact pierdem in momentul ala? o secunda? o ora? un an? Oare murim mai devreme din cauza asta?
Secundele alea se dizolva, ganditi-va, anulam timpul, il diluam, in incetinim. Se creaza o bucla, un colaps al spatiului si timpului in sine. O mica gaura neagra spontana suge timpul, clipa aia in care noi ne hotaram sa schimbam ora.
Ce mama naibii se intampla?

We're all plastic soldiers on the back of the Giant Snake.

Un chien Andalou.

Cu clatitele - am pus apa si lapte. Basically nu ieseau pt ca am uitat faina. Si gemul.