Ba, viata asta n-are sa inceteze sa ma surprinda in cele mai diverse moduri.
Realizezi cateodata ca totul e o mare prostie, amesteci efuziunea extrema cu tristetea apasatoare, asta cand revenirea brutala la realitate iti arata ca cele cateva momente tocmai traite au fost ca un vis, sau au fost rezultanta actiunii unui drog puternic psihotrop.
Paradoxuri sunt multe, ironia e crunta, perversitatea situatiei e demna de o scurta nuvela. N-am sa istorisesc prea multe, insa realizez ca e unul din acele momente in viata in care trebuie sa iei o decizie tocmai pentru a mai avea (din nou, dupa ani de zile de ratacire dureroasa si epuizanta, sansa la) o viata. Sa cantaresti, sa realizezi, lucid, cat si daca merita, si in lumina noilor evenimente, sa nu cedezi in fata impedimentelor care sunt multe, sa nu fii las, sa nu abandonezi in fata sortii potrivnice, sa te ambitionezi, sa te zbati, sa lupti, in pizda ma-sii, pentru ca pana la urma, ti-e imposibil sa nu crezi ca toate se intampla pentru un motiv.
Iar Dumnezeutzul dragutul, glumetul, gagueurul, probabil zambeste amuzat, pentru ca iti arata - uite, uite cat de genial poate sa fie! E complet si perfect, nu-i asa? Iti place mult, asa-i? E bine, te-ai uitat bine, tii minte da?! Vezi, da?! OK, haide gata acum. Ti-ajunge. Si -pac- asa cum ti le-a aratat, asa ti le si ia inapoi.
E mini nedrept. Ba nu, e maxi nedrept. Totusi razi si tu, daaa, gluma e buna, sigur, dar na, ca si plangi putin. Putin mai mult.
Si tu stai si iti spui ca nu se poate sa fie doar asa, in van, ca un motiv trebuie sa existe pentru asta, si iti promiti sa te lupti, iti juri schimbarea, acum ca simti ca exorcizarea s-a produs, si poti fi iar nou si curat, fara de amintiri si fara de trecut, senin si simplu ne mai pasandu-ti de nimic, si astepti un semn si-ti zici...
...haide Karma, haide ca poti. Inca putin tre sa ne mai scremem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
zi, da oricum nu ma intereseaza.