21 mar. 2009

Exercitiu proustian amplu, dar umil. E lung, da e pe fun, pe bune.

suntem FUM, ne miscam haotic, incontrolabil.
vom deschide usile perceptiei.

Le multumesc parintilor mei, mamei si tatalui, pentru ca m-au invatat ce inseamna muzica. Janis, Jimi, Cocker, Rea, Maiden, Scorpions etc. Woodstock '69. Va multumesc ca n-am ajuns manelist.
Le multumesc parintilor mei pentru simtul artistic si cel tehnic, dobandit genetic, de la Iolanda si de la Nicu. Va multumesc ca mi-ati pus Zenitul in mana, ca mi-ati luat primul digital, si pe al doilea, ca mi-ati dat genetic apreciera frumosului, a ordini si corectitudinii vizuale si estetice, ca mi-ati dat sa citesc si ca la mine in casa mirosea a carte si a album de arta. Va multumesc pt ca imi place pictura si desenul. Va multumesc pentru ca stiu sa pirogravez, sa lipesc cu letconul si sa fac un bypass la un fir electric. Ca v-ati chinuit cu mine in Botanica, ca plangeam si aruncam cu schiurile, ca ma enervau patinele, va multumesc. Va multumesc pentru ca sunt foarte dextru (sunt supranumit briceagul elvetian). Va multumesc pentru ca nu sunt cocalar.
Cred ca tata m-a invatat sa fluier. Fluier foarte frumos, orice. Reproduc sunete din natura, am o ureche muzicala demna de un lautar tzigan. Ma chinuiam in Botanica sa fluier, si scuipam asa, cand labaru ala de Calin mi-a aruncat robotzelu in canal, pe la Sere pe acolo. Si pe urma am invata sa fluier, de la tata da, parca da. Mama cum fluier!

Cu tata. Blocam fereastra de la baie cu un carton. Faceam bezna. Instalam laboratorul pe masina mica de spalat. Pe bajbaite, negru nuca, scoteam filmul din caseta si il bagam pe santurile taburului de developare. Mama, deci il vedeam supraom pe taikmiu, pt faza asta. Odata filmul in tambur, bagam zemurile peste. Apoi puteam sa aprindem lumina, cat pregateam substantele in tavitze. Scoate filmul, taie-l, fa cadrele, baga hartie, revelator, fixator. Apoi la uscat pe tamburul incins, care se baga in priza. Developam poze.

Sambata si/sau duminica, ne strangeam la ai mei in camera. Era soare. Ne uitam la un televizor mic, Sport, alb, cu maner sus, la emisiuni matinale si Magazin Duminical. Mancam un ou fiert si toate celele, restul, uitandu-ne la videoclipuri, preluari de pe MTV - Kylie - I should be so lucky
Eu ma rugam de ai mei sa mergem in targ in Aviatiei (pe unde e acum Oracle). Veneau bulgarii cu tot felul de cacaturi, de la blugi la masinutze Majorette - moartea mea. Miroseam o mashinutza, da trebuia sa ma caciulesc un pic. Ai mei se lasau greu, dar imi luau una sigur. "Daca esti cuminte." Tata mi-a dat odata, dupa ce un dentist diliu mi-a scos alt dinte decat trebuia, un buldozer galben. Mi-a trecut orice durere, plm :)
De la metrou de la Aviatiei, ai mei ma incadrau si ma tineau de mana. Eu voiam in bratze. Eram (inca) mamos. Ei nu voiau. Eu ma imbufnam. In targ, in talcioc, ma pierdeam la tarabele kilometrice cu mashinutze, parcari pe tabla, metri intregi. Talcioc din ala, facut pe tzarana, cu gard de plasa, plin de praf, lume si tarabe. Stiti ma talciocul de la Aviatiei?? Ma caciuleam, plangeam la ai mei, pana imi luau una. "Pe care o vrei?" ...nu stiu, pula mea, pe toate!!? Copil, na, ce sa... Daca aveam bafta, imi luau doua.
Ne intorceam acasa si ne puneam la masa. Mama facea niste chestii bune, gateste incredibil. Ciorba geniala, perishoare/vacutza/loboda, piure gros si gras, regizat de taica-miu, cu unt de masa si lapte. Chiftele (vezi mai jos cu chiftelele) mici si prajite bine, ghiulele senzoriale, nu joaca. Fish sticks, pe salata verde, cu salata de cruditati, mar, telina si morcov, cu maioneza facuta de mama, peste marinat. Escalop de vita in sos alb. Ne rasfatza mama. Sau gratar pe aragaz, invartit de taica-miu, de mirosea toata casa. Ce spectacol...! Mancam impreuna pe masa mica (masa s-a schimbat in timp, inaltimea a ramas insa aceeasi :), eu pe un scaunel facut de taica-miu cand era mic, din lemn, si pictat de el. Il am si acum. Mai stau din cand in cand pe el, daca nu pe mai noul Ikea Mammut, verde. Ne uitam la Magazin Duminical, pe aici cu melodia. Benny Hill, desene animate cu Beep-Beep, strutzu ala de alerga repede, nuj cum pizda ma-sii il chema, si Wylie E. Coyote sau The Flitstones.
Dupa masa, ziceam "Multumesc pentru masa". Tata completa "...c-a fost buna si gustoasa, si bucatareasa grasa!!" :) Desi maica-mea nu e grasa, n-a fost niciodata si nici n-o sa fie, o sa fie baba din aia slaba, daca e.
Si satul si multumit, ma duceam la mine in camera si-mi lustruiam pana la epuizare masinutele Majorette, cele noi luate din talcioc, cu o carpa, ceva, si cu scuipat. Am avut si Lego si masinutze Bburago. Maica-mea mi le lua, parca.

Ma jucam pe afara cu copii blocului. Pe strada, prin boscheti, cu fetele strazii pe care le trageam de tzatzele NU, ca la varsta aia... coco. Rupeam Gradina Botanica, aia era curtea noastra, livezi experimentale si laboratoare vechi si zone de habar n-are lumea... La fel si Uzina, "pe tzevi "si toate locurile ascunse, "la Vile", cu Cristina, Radu, Lucian si unul tzigan, al carui nume imi scapa acum. Si rupeam cazematele noastre geniale, si tunurile cu carbid, si bombele cu fosfor de chibrit pt care cheleam cutii intregi de betze, de ne ardeam buricele degetelor de atata cojit fosfor... Mai tarziu, jucam carti, Monopoly, si beam peturi de Golden Brau cu Radu, da asta mai tarziu pe timeline. Si uite asa obosit, veneam tiptil acasa, inainte de pranz, obosit si transpirat, gafaind de foame si de joaca, intram usor sa nu ma auda ai mei, si mirosind chiftelele, intram in camara. Era intuneric si racoare, si pe un raft un pic mai sus de nasul meu, era bolul cu chiftele calde, asteptau pranzul. Si io bagam gheara, radeam vreo 5, mai bine prajite, galgaiam neste apa cu botu, direct de la tzutzuroi, si o taiam iarasi afara, sa reiau joaca, intrerupta de foame, sete si pipi, pipi pe care il faceam sau acasa, sau oriunde pe strada, dar cu precadere "in spate la Institut".
Bune chiftele face maica-mea, n-o sa le uit cat oi trai.

Fromoasa copilarie am avut, va jur, cea mai frumoasa. Si totul a conlucrat ca eu sa fiu asa cum sunt azi, cu bune si rele, dar azi e filmul meu pozitiv, asa ca imi aduc aminte de alea bune si pe alea le vad, asa ca lasa-ma si vezi ca te-ai murdarit de un pic de du-te-n-pizda-ma-tii :)

3 ani jumate: Filmul cu lectiile de la franceza, de la Madam Economides, cu Mircea si neste fete, cand faceam "pique", acolo la Coroceni, cu mirosul de cafea de la ea din casa, cu baba 2, care nuj cine ma-sa era (oare era chiar ma-sa?! adica, ce era asta baba, da astalalta era si mai mumie), cu imaginea unui TUN (nu stiu de ce mama dracului imi vine un tun in minte cand ma gandesc la casa lu madam Economides, ca nu-mi aduc aminte de niciun tun pe acolo), cu serbarea, cu Mos Gerila/Craciun... ei, filmul asta vi-l povestesc alta data, daca n-am facut-o deja.

Atuncea na, altadata, filme cu bunicii, cu leaganul din usa, cu Casa Circului, o constructie alegorica, perfect dadaista, daca stau acu sa ma gandesc, oraganizata in camera mea de bunicu, cu bunica printesa, cu bunica rusoaica si desene animate si tanti Lili si Orient Expres, cu ai mei la Paris, cu dorul de ei, cu lectiile de caligrafie, din cauza carora nu puteam sa ma uit la desenele alea cu Dinozaurul, cu "gricinivaia cashka", ceva orz sau ceva fiert in lapte si zahar, de la bunica-mea rusoaica citire, cu bananele si cu mirosul de valiza desfacuta din Franta, din Occident (de atunci cred ca am ramas indragostit de Paris), cu cadourile si ciocolatile, cu pasta Aquafresh, nemaivazuta la noi, cu povestile maica-mii ca" de la ea i-a cazut tartrul", cu Pantera Roz, pe care o am si acu, povestie cu Aeroflot, cu pilotii care m-au luat in cabina lor, cu Moscova, cu strabunica dilie care vorbea cu posterul cu o chinezoaica, cu femeia frumoasa care ingrija de ea, dar care avea varice masive pe picioare, cu tonomatele de suc, strada cu pictori, metroul rusesc, "la tzara" la ei, si trenul electric, si cainele mare barzoi sau vishla care m-a trantit si m-a zgariat pe spate de vesel ce era, cu Kremlinul si cu clopotul spart........................ poate toate astea si multe altele, alta data.

Frumoasa copilarie am avut. Frumoase amintiri, frumoase.
Buni parinti. Si bunici.
N-o s-o spun, ca nu pot, da se stie...





femeia cu nas mare rade de sine, de afumata ce e... isi rade in barba si plange,
probabil pentru ca are nasul mare, si lacrima-fum i se prelinge pe obraz

14 comentarii:

  1. n-o fi dadaist, suprarealist, supradadaist, dar e cel mai misto post al tau, iar fotografiile copilariei, astea care n-au nevoie de obiectiv smecher, asa tremurate si cu focusul aleatoriu..sunt geniale. le multumim si noi iolandei si lui nicu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu unde pizda ma-sii sunt primele mele poze, facute cu un Zenit mai nou... o ardeam pe macro, pe flori & shit, pe alb negru, bineinteles.
    ce ma bucur ca n-am fost semintzar de scara, ca n-am stat intr-un cartier d-ala de blocuri, ca n-am avut televizor in camera si calculator decat destul de tarziu...

    te pup, mersi

    RăspundețiȘtergere
  3. Si te plangeai ca cel mai mare regret al tau este ca nu ai un captor incorporat in ochi sa il ai cu tine tot timpul..eu cred ca el a fost acolo dintotdeauna doar ca nu i-ai constientizat prezenta.Si daca nu as avea dreptate, cum iti explici randamentul optic, care cel putin in expunerea de fata concentreaza toata lumina pe elementul fotoSensibil transformand imaginea reala intr-o fotografie ,atat de proaspata, graitoare, expresiva, puternica dar mai ales , cu impact, depasind cu mult in felul asta fotografiile facute cu idealul perfectiunii tehnice.
    Iti multumesc ca ai avut curajul si sansa sa vezi ceea ce altii au uitat sa vada, un realism zdrobitor, cu uluitoare clipe graitor surprinse de un fotograf fara aparat, un loc de refugiu pentru problemele insolubile, care mi-au rascolit amintirile cu puterea unui frumos cosmar. Intr-adevar painea avea alt gust pe vremea aia..avea gust de joc, de libertate si nemarginire.
    Frumoasa copilaria ta, sincera si luminoasa. Asa eram si eu la varsta ceea si "asa cred ca au fost toti copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice". Te felicit pentru ce ai facut, pentru modul in care ai tras timpul afara din el, prin cadere libera si tors in amintiri. E o nostalgie dulce amara insa noua ne plac combinatiile incompatibile. Nu o sa spun ca e cel mai tare post al tau, o sa spun ca e cea mai tare fotografie pe care captorul tau a surprins-o din somnul ratiunii si a transformat-o in constiinta. Un captor care vrea sa faca acest aparat din ce in ce mai performant. De aceea are nevoie de toate aceste experiente, expereinte pentru care multumim si noi celor carora trebuie sa le multumim pentru un astfel de prieten…rosco, pe cuvant de pionier esti un copil bun cu o copilarie frumoasa. bravo!

    RăspundețiȘtergere
  4. o betie de cuvinte incantatoare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ruslule,m-am deprimat rau! Mi-am uitat copilaria!De la alcool ,nu pot sa imi mai aduc aminte nimic!A! Pun pariu ca daca erai orfan de mic,tot asa erai si acum.Cocalarismele se mostenesc genetic[vezi gemul de capsuni:)].Sa-i pupi pe parinti,si hai dracu'sa bem la bulgari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Unde nu stii, astept sa ma intrebi! Улья́нов

    RăspundețiȘtergere
  7. Gaoz!Am facut odata un pact!chiar daca nu mai vorbim,nu mai iesim impreuna,ne uram,cel ce moare primul are parte de o petrecere.Adica,sper ca nu ai uitat,dar asa am vorbit,cine o caca,are parte de o mare petrecere la cimitir si un pisat pe mormant!Nu uita....daca o cac primu' te astept cu zenitul si cu ureea,iar cu alcoolul vine frate-miu! Zambucul-duda arctica nano-comunisto-kagebisto-stalinisto-trotchiano-daliniano-pontic

    RăspundețiȘtergere
  8. Geniala poza a copilariei!nu mai stiu cum am ajuns sa citesc postul, dar m-a captivant profund. Se simte pasiunea vietii si-ti transmite de bine...cine a trait asemenea-ti se bucura, cine nu, poate ca ramane doar fascinat :)

    asa cum poate zici ca ai vazut cel mai bun film, asa pot zice ca am citit una din cele mai frumoase amintiri.

    speechless, indraznesc sa zic bravo: un om care poate si vrea sa fie fericit:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Alex junior life aprentice1 aprilie 2009, 20:52

    Proustian, dar fara a cauta un timp pierdut. Daca nu faci ceva cu imaginile pe care le evoci de obicei, vin eu sa-ti sterg retina cu paine.

    RăspundețiȘtergere
  10. sa traiasca domnu Creanga! frumos spus, copywritereshte...!

    sa traiesti, mersi, te pup

    RăspundețiȘtergere
  11. sa traiasca domnu Creanga! frumos spus, copywritereshte...!

    sa traiesti, mersi, te pup

    RăspundețiȘtergere

zi, da oricum nu ma intereseaza.