estetica non-esteticului, dezolare si alte elemente caracteristice unei realitati neconcorde.

Am puterea de supererou sa imi dau seama cu cine seamana cineva, daca seamana, si sa imi dau seama in cateva secunde daca imi place o persoana sau o melodie – e cvasi instantaneu, e un proces chimic aproape infailibil, superior, care arareori da gres.

Referitor la teoria visului.

Se observa ca un vis este redat/notat cu acuratete mare cu cat in el apar elemente aberante, aleatorii, care probabil, socheaza  prin bizarul lor. Visul e notat corect atunci cand nu incerci sa umpli golurile, elipsele, cu informatii coerente, pe care le imaginiezi in stare vigila.

Incerc intotdeauna sa redau visele in ordinea visarii lor. Daca, spre exemplu, visez cate 4 vise pe noapte intr-un ciclu de somn, o sa incep a doua zi prin a-l reda pe primul, apoi pe al doilea, samd.

Corolar – cu cat ai mai multe vise intr-un ciclu de somn, cu atat iti va fi mai dificil sa il redai pe primul. Cea mai recenta informatie (eg. visul dinaintea trezirii, visul de dimineata) este redata cel mai autentic. Exemplu: trezindu-ma, am notat visele noptii. Pe primul nici nu imi mai aminteam ca l-am visat, daca nu ar fi fost notat succint, prin trezire intermediara, in timpul noptii. Aceste momente sunt pe cat de rare, pe atat de valoroase.

Cu toate teoriile, nici Maury, nici Strumpel nici Freud nu pot preciza exact CE sunt visele (dezbat insa materialul acestora), de unde vin ele si care este rolul lor exact. De aici, latura lor mistica, metafizica, care comporta o discutie si o evaluare mai larga.

Consider explicarea visului un mix de teorii, niciuna nefiind completa, satisfacatoare, insa nici incorecta. Nu visam elemente neimportante pe care le-am perceput/inregistrat in ziua sau zilele precedente, ci mult mai demult, posibil ani sau chiar zeci de ani. Ele rezida undeva in subconstient (vise hipermnestice), pentru rezolvarea sau reeditarea si interpretarea lor ulterioara, prin vis. Totodata, cauzele si resorturile viselor sunt SI somatice SI stimuli interni si externi SI psihice, emotionale (o dragoste trecuta, esuata, pierduta, un stress, munca, bani, samd).

Propun o posibila idee de experiment: masurarea in stare vigila a impulsurilor electrice ale creierului atunci cand percepe ceva, vizual si auditiv, apoi cand emite ceva, prin vorbire: apa, pahar, cutit, samd. Apoi compararea acestor impulsuri cu cele inregistrate in activitatea cerebrala din timpul visului. Oare nu ne apropie asta de o ‘traducere’, de o redare a materialului visului? Si in timp, bransarea la un computer care sa inregistreze, interpreteze si redea aceste impulsuri sub forma de scriere, de raport – putem obtine o transcriere a visului.

Inventate, venite, survenite, nechemate: Imergock (cel mai probabil un dispozitiv, ceva tehnic, o piesa, un sub-component), Nauomo Pei Pei (un artist multi media japonez, anii 60-70) si o tara necunoscuta, cu capitala la Ahala.

A fost un an foarte prost, sa speram ca e cel mai bun.

Motocicleta nu e pentru a te duce undeva, ci pentru a fugi (urland) de ceva.

Nu suport suferinta (nici a mea, nici a altora).

Cand incepi sa ai probleme, devii neinteresant. Observatie personala. Oamenii nu au nevoie de elemente slabe – pare-se, o reminiscenta atavica a teoriei supravietuirii (si pastrarii) elementelor celor mai puternice, care vor putea sa isi indeplineasca rolurile.

Singuratatea e optiunea (realist-egoista) pentru a nu incarca pe nimeni cu problemele tale si a nu te incarca pe sine sau a deveni responsabil pentru problemele altora. Iti mai ofera si optiunea de a face ce vrei, atunci cand vrei, fara a da socoteala, fara a da nastere la discutii si fara a rani sau deranja.

Mare majoritate a oamenilor nu pot face ce isi doresc in viata, sau lucrul pentru care au chemare si aplecare inspre. Sunt limitati si conditionati de diverse conjuncturi, evenimente, etc.

Paradoxurile ma nimicesc.

Daca un om ar lua apa in gura si m-ar stropi cu ea si mi-ar intra si mie in gura sau in ochi – mi-ar fi scarba.

Daca un peste ar lua apa in gura si m-ar stropi cu ea si mi-ar intra si mie in gura sau in ochi – nu mi-ar fi scarba.

Apa e proprie pestelui si nu omului.

Am impresia ca tare am impresia…!

FNFVPT.

  

Aia care scriu Isus Vine pe garduri – nu au sentimentul asta de vina, de a profana ceva, de a ‘lua numele in desert’, vina stricarii bunurilor altora – dat fiind ca sunt ata de habotnici? Sau beneficiaza de vreo derogare? In plus, majoritatea datilor, ortografia e gresita, fara cei 2 de i.

Cunosc o fata care, saraca, este destul de urata. Asa ca toata viata a incercat sa compenseze. Lucreaza in publicitate, se imbraca sui, se duce la evenimente, se invarte in cercuri hip, iese in mai toate cluburile si barurile si terasele care alcatuiesc protipendada trendy si hip a Bucurestilor. Acest lucru o mai ‘spala’ (prin pozele in care apare alaturi de prietenele ei imbracate la fel – cata originalitate! – dar daca nu mai frumoase, oricum mai decente ca aspect), insa nu o salveaza.

E putin posibil sa existe iubire fara indragosteala prealabila, infatuare, afect. Indragosteala are potentialul de a se transforma in iubire (care e mult mai plicticoasa), insa trecerea directa la iubire, fara indragosteala prealabila, este cvasi imposibila.

Nu am vazut demult lesbiene frumoase. Majoritatea sunt foarte masculine, necizelate. Nu pricep: adica, tu, ca si femeie careia ii plac femeile, nu ai vrea sa fii placuta pentru ele? Daca si acele femei sunt lesbi, deci le plac femeile, de ce sa te chinui sa arati ca un barbat nasol?

Gasesc, cu mare tristete, ca in fapt, viata omului e extrem de limitata. Perioada de glorie, in care te poti dezvolta, creste, invata,  experimenta si te bucura, pana la urma, pe deplin de viata, este extrem de limitata. Incepe undeva pe la 21 de ani si dureaza, poate, pana pe undeva pe la 30-35 de ani, dupa caz. Insa. La 20-21 de ani, cand tocmai incerci sa devii adult, sa-ti capeti autonomia, esti retinut de aspectul financiar. Apoi cand in sfarsit stai singur, ti-ai dobandit independenta, nu mai ai iarasi, aceleasi resurse financiare care sa iti permita sa te bucuri. Apoi fie gasesti pe cineva cu care incepi o viata anosta de cuplu, cu familie si copii si toate cele ce vin alaturate conceptului (cheltuieli, griji, dari de seama, activitati comune etc) fie incep problemele conexe responsabilitatii de viata adulta: grija pentru cei batrani, bunici, mai apoi de parinti samd. Rezulta ca perioada in care poti sa infloresti, sa ai timp pentru tine, pentru viata si pasiunile tale, calatorii, experiente, explorari, arta, muzica, scriere, fotografie, pictura – lucruri pe care le descoperi ca imbogatitoare de sine – este in fapt, foarte limitata si scurta. Trairist si bahic vorbind, sunt de parere ca este de datoria fiecaruia sa exploateze cat mai mult aceasta perioada, asumandu-si riscurile si aspectele mai putin placute ale experientei (care, desigur, pot surveni) pentru a putea fi daca nu total, pe cat mai mult impacat cu experienta trairii unei vieti pline. 

Cum nu exista un vademecum pentru a trai si cum vietii si asa determinate i se mai adauga, iata, inca un element anxios, consider fericirea un scop, o datorie, desigur, asumata. Trairea si bucuria sunt imanente vietii, la fel si propasirea sinelui prin orice chip.

Junior made me do this. (EN only, you'll see why)

So here’s the thing. I met Junior in Sofia, in Bulgaria, some 2 years ago. I rode my bike there looking for adventure. He was reading in his hostel room all day long, door open. I was passing around with some local beers, trying to get drunk by myself at a day’s end.

Anyways, we ended up sharing those beers, getting drunk, maybe rolling one or two, I can’t really remember, getting out, then sharing more drunken stories out on a balcony, long into the night.

Junior is thin and kind of skinny. Messy hair, messy beard. He looks like a thinner Jesus. He told me he was an anarchist, peacefully fighting against all norms and regulations as imposed by the traditional forms of government, corporations, fuel and energy based economic systems and so on. He told me haunting stories about street fights in Brazil, where he lived in Sao Paolo and shared some facts from a part of the world I didn't knew much of. Like anacondas and shootings in the streets. Like their opening for culture, arts, music and poetry. Like how the government makes all the big companies invest a part of their revenue in culture. That’s mandatory. Every year. Huge contrasts.

Junior is a poet. He’s a dreamer and an artist. In fact, I think he’s got his first book coming out. And check this out. He managed to start a movement in Brazil. And Brazil is a fucking huge country. He got in touch with all sort of authors and poets around Brazil and asked them to write. Amongst others, he got Canek Guevara, the nephew of Che, who is also a poet…  Then he got in touch with all sorts of musicians around Brazil and asked them to make music, using those poems as lyrics. Then word got out in the press about this new cool thing. Artists of different media, working together, getting in touch. Producing.

All in all, he was on a long overdue holiday, spending 15 days in a city he never was in. In fact, he never traveled outside South America. And he chose Sofia, eyes closed, putting a finger on the map. So, as I had to head back to Bucharest, I told him to come over. See Bucharest in the same trip. In the end, he spent a week at my place. During the day he was by himself, but when I got out of work, we got drunk, we talked, we rolled, we met with friends, we strolled the city. Those were good times.

So, about 5 months ago, he told me that he wants to try a new project. Sending 4 different poems to several artists in the world – Brazil, Korea and Israel (I think). Each artist had to interpret those poems in his or hers means of expression: graphics, painting and so on. I had to translate his poems into a photo.

So this is what came out. For now, me and Junior are still chatting and hoping for more collaborative projects. He also managed to get an agent that will hopefully find a suitable space for an exhibition on this project, in Sao Paolo, somewhere in July. I’ll try to do the same thing over here.

Junior, cheers man! Let’s have a beer again, sometimes.

 my heart, honey

my head, vespiary

I

rain suns

ray seas 

life's wagons are crowded

empty are the destinies 

Isso é tão. Eu e você.

Morrer de noite. E renascer.

Quando já não haja abraços.

 Entardecer. Em despedaços.

E então amanhecer.

Azimutul spart

Despre dimensiunea nebanuita a gandirii.
De fiecare data cand ma simt intunecat si apasat, ma anim de indata ce imi dau seama ca, din fericire, nu exista (inca) o Politie a Gandirii. Mai mare libertate nu pot vedea decat aceea de a te retrage in sine, in reduta ta, ultima speranta a fiintei, si a-ti spune tot. Tot. Ma uluieste si ma copleseste atata libertate pura, atata neingradire, atata intimitate. In tine poti face, spune, gandi, visa, inchipui orice, oricat, oricum, oriunde. Aici te gasesti in imposibilitatea de a minti.
Cateodata ma trezesc in stari de transa si port cele mai complexe si interminabile dialoguri interioare din care mi-e nu arareori greu sa ma desprind. E echivalentul unei existente paralele care ma inspaimanta cateodata, friaznd patologii psihotice, schizofrenice si autiste.

Cu referire la actul visarii.
Visez extrem de mult. Banuiesc o patologie. Cand visul se prelungeste pana in momentul trezirii, el aduce in starea vigila, de veghe, elemente de transa, ale unei lumi neconcrete, impalpabile. Sunt momente in care tragi dupa tine ramasite ale unei alte lumi, ale altor planuri de existenta. Avem aici de-a face, in opinia mea, cu cea mai apropiata experienta a unui portal intradimensional. Nu iti dai seama exact de ce se petrece, esti treaz insa miscarile sunt mecanice, tu esti in continuare in lumea visului de care inca nu te-ai desprins. Atunci analizezi, iti amintesti, continui visul - este momentul cel mai potrivit pentru ca, la fel de mecanic, prin procedeul dicteului automat, sa notezi visele unei nopti. Momentul asta dispare extrem de rapid si trebuie exploatat - trebuie sa te bucuri de caldura si mrejele transei pseudo-vigile pe care o experimentezi.
Ma intreb daca cei care viseaza extrem de mult si elaborat, episodic, peste 3-4 vise pe noapte, cu siguranta viselor multiple, seara de seara, cu decorporalizari narator-observator-actor-personaj, cu forme, culori, texturi, senzatii olfactive, tactile, sinestezii, personaje, locuri, intrigi elaborate etc. - ma intreb daca sunt entitati destinate iluminarii sau daca sunt spirite, entitati, energii ale caror loc nu este aici, ci in alte lumi, realitati paralele sau alte planuri ale existentei. Si de ce se zbat ele, ce cauta?
Dincolo de interpretarea viselor a lui Freud, perspectiva psiho-somatica, pragmatico-tehnica, sunt interesat de aspectul ezoteric, spiritual al visatorului. Este prezent in acesta un plan superior al existentei? Visand ai posibilitatea de a accesa informatii apriorice cunoasterii, atavice, transcedentale? Este visatorul pe lista celor inscrisi, selectionati pentru o alta etapa de evolutie spirituala, energetica, inspre iluminare sau este doar etapa care urmeaza acum, care succeda o existenta trecuta de spirit pur si iluminat, de entitate si energie superioara?

Veti auzi candva de un titlu nou - Omul care a ales visul.
Desigur, Nomenclatorul de Vise, updatat continuu, este aici.

Offtopic.
- ma irita groaznic aia care traiesc, se exprima si se definesc prin altii. "Il cunosc pe cutare, care face cutare, ce misto e cutare, eu il stiu pe cutare...!" Ma cam cac in ei.
- exista unii indivizi care au o figura total neinteresanta, perfect plata. Fizionomia lor, intreaga topografie a fetei nu spune absolut nimic. Nu pentru faptul voit de a masca sau a disimula emotii, ci dintr-o incapacitate genetica a expresiei. Nu sunt nici frumosi, nici urati, nici voiosi, nici vioi, nici posomorati, nici tristi, sunt doar nicicum. Anosti. Nici macar banali, nici reci, nici nimic. Doar sunt, si agaseaza si mai ales plictisesc prin nimicnicia afisata. Te trezesti iritat si nervos de plictiseala si dezinteres - nu e nimic acolo care sa-ti suscite cea mai mica farama de atentie.
- parintii care si-au trimis fetele la studii in starinatate si afirma ca nu s-au gandit nicio clipa: "Lasa mama ca si-o gasi si ea un baiat cumsecade ca sa ramana la el acolo" - mananca cacat.

Si in fine, cateva chestii noi pentru proiectul Mixed & Rearranged, care o sa apara si pe site la un moment dat cand o fi (mai) gata.

La tradition roumaine du pays