15 ian. 2013

Welcome to Eclectic (!) Ladyland

[preview la ceea ce sper, cu ajutorul providentei, sa se materializeze intr-o expozitie undeva nu mai tarziu de martie - Welcome to Eclectic (!) Ladyland]








Obiceiuri la romani.

1. Obiceiul de carpa. Orice roman are invariabil in casa o carpa. Carpa nu e cumparata, predestinata a fi carpa, gandita astfel, nu e laveta, ci este, de regula, o bucata amorfa din ceea ce odata a constituit un vestmant. Am carpa: fost ciorap, fost tricou, fosta bluza, fosti boxeri.

2. Obiceiul de taburet/scaunel. Observabil este ca mai toti romanii au in casa un scaunel/taburet. Mai mic sau mai mare, 4 picioare (desi, arhaic, ar trebui sa fim familiarizati cu cele cu 3 picioare), lemn chior, vopsit sau nu, pe care se sta in lipsa de scaune sau in eventualitatea unui numar mai mare de oaspeti decat cel asteptat. Pe scaunel se poate sau sta, sau se poate folosi in chip de masuta, acomodand scrumierele, paharele cu bautura, si evident, mancarea mica - stixuri, chipsuri, branza, sarma; mancare. Taburetul/scaunelul este, de regula, urat.

3. Obiceiul de hol. Atunci cand romanii se viziteaza, la plecare sfarsesc aproape invariabil prin a sta imbracati in hol, unde discutia reincepe, se reanima redescoperindu-se noi subiecte si ipoteze chiar, fapt care prelungeste vizita. Dupa ce conversatia stagna in sufragerie si dupa ce vizita in sine parea ca si-a pierdut forta, epuizandu-se natural, ea se reanima datorita holului.

Corolar - Obiceiul de bucatarie. Romanul e musafir de bucatarie. La o vizita, inevitabil si aproape invariabil, grupurile se vor imparti si se va ajunge in bucatarie. In bucatarie se bea, se fumeaza, se rade, se discuta, in picioare sau la masa, printre vase si alimente. Daca dintr-un grup de musafiri segregat, cativa se muta in bucatarie, exista mari sanse ca sufrageria sau celelalte camere sa fie parasite in favoare bucatariei, care devine astfel neincapatoare. Bucataria coalizeaza, atomizeaza.

Corolar - obiceiul arhaic al descaltarii musafirilor. Inutil sa spun ca desi ii vad originile, nu il accept s nu il inteleg datorita unei evolutii care ar trebui sa survina natural. Nu sunt in camerele poleite cu aur din Top Kapi, cu covoare brodate manual acum sute de ani, si nu am calcat toata ziulica prin glie, lut, turba, var nestins sau rahat. Deci daca nu observ o mizerie clara, excesiva, pe care as purta-o printre rizuri, mi se pare inutila descaltarea, ba chiar enervanta si de rau augur in unele cazuri, din motve pur evidente: miros de picioare si gauri in ciorapi.


{[ Si acum, aberatii obisnuite. Punctual. ]}

- Urasc pungile. De ce sa cari ceva in punga (si de regula, multi au acasa o punga mai solida, mai groasa, o plasa, o sacosa, ponosita si cu vopseaua stearsa, pe care o tot prefera si de care cu greu se despart), cand poti cara orice intr-un rucsac, care e mult mai practic, comod, eliberandu-ti mainile, si de ce nu, e si mai placut estetic.
- Trolebuzul 69. Urasc Drumul Taberei. Autobuzele astea sunt pline cu batranete, de regula umplanu-se si mai mult pe masura ce te apropii de zona Dr Taberei. Cateodata ar fi interesant ca trolebuzele sa fie niste containere disimulate, iar Dr Taberei sa fie cuptorul. Miroase pe rand a: usturoi, otet, piftie, transppiratie, gura. Fetzele, mosii, mirosurile, vocalismul, inghesuiala. N-am mai mers cu trolebuzul de atat de mult timp incat nu stiam ca nu mai exista bilete de hartie.
- Am niste cunoscuti cu o figura tipica de somer. Resemnat si trist si plictisit.

Senvisul invers si cafeaua inversata. Oul inversat. Mic dejunul invers.
Mi-am facut cel mai bun senvis facut vreodata: ceafa, gouda light, ou, ceapa, usturoi, busuioc, cimbru, ketchup, mustar, soia dulce, castravete, usturoi.

M-am racit atat incat nu ma mai recunoaste ecranul smartphone-ului.
Te surprinde: zici ca e din foietaj uscat, stropit cu pepite de ciocolata fada, dar e moale si plin cu vanilie inauntru.

Io si cu Zizi Lambrino sa mergem peste ei sa jucam un tabinet. Si asta ma ajuta in deslusirea cazului Trutulescu.

Sunt aia care isi sug degetele si aia care si le sterg.
Iata doua probleme in aparenta foarte complicate si interesante, dar in fapt, cu rezolvari foarte abrupte si simple.
Avea o cultura de manioc.

Oare de ce asociez aerul racoros, rece, cu asepticul si curatenia, cu prospetimea, iar aerul cald nu?
Oare de ce ai lasa un veceu pe marginea drumului? Te gandesti ca l-o lua cineva? Ca cineva, en passant, si-ar zice: ba, veceul meu e cam vechi, uite unul abandonat care arata mai bine si e mai bun?!
Moldovenii sunt arhaici in TOT.

Sa favorizezi mizeriile trecutului in defavoarea posibilei glorii ale viitorului - asta e condamnabil. E lasitate, teama, rautate.

Am observat ca atunci cand iti place o femeie, iti lasa gura apa.

Despre Micul Print.
In afara de faptul ca nu este o poveste pentru copii, cei mai multi oameni sunt expusi ei in timpul copilariei. Pot sa inteleg faptul ca poate fi un declic pentru dezvoltarea ulterioara, un catalizator al gandirii emotionale. Insa oricum ma enerveaza. Mai nou, cei ce vor sa se dovedeasca sensibili, se aroga micului print. De la povestea absconsa, eliptica, plina de noime nedezlegate si nostalgii, interpretari si talc, pana la desenele alea cel putin ciudate, evidenta este ca Exupery se droga destul de mult, ceea ce iarasi, pot sa inteleg. Pe scurt, povestea ma speria si mic si adult, imi creea discomfort. Fuck it. Cine se vrea sensibil se aroga la micul print desi cel mai probabil n-a inteles nimic din.

Ma enerveaza teribil sa vad fete ok nespalate pe cap. Imi vine sa le batjocoresc si sa le omor.

Depresie - se recomanda in cazurile de bunadispozitie si optimism cronic.

Cand gelul de dus e prea dens, de fiecare data imi cade din palma atunci cand il manipulez si ma ung, ceea ce ma deranjeaza considerabil pentru ca il pierd, il irosesc. S-ar putea sa fie o conspiratie a fabricantilor de geluri de dus avizi dupa castig.

Prea multa fragilitate intr-o femeie devine un mare turn-off.

Propun ca si sarea sa fie colorata astfel incat atunci cand o pui pe o mancare alba, sa o poti vedea, aproximand astfel cantitatea folosita.

[proustian]
La Cage aux Folles si inca un film frantuzesc, comedie-actiune, cu un tip pe care il ridica o macara noaptea, intr-o nacela, pentru a traversa sidul unui castel, cu un elicopter, ma uitam noaptea cu ai mei in pat, si beam ceai de chimen si de iasomie din cestile frumoase chinezesti cu farfurioara din portelan fin cu tipar translucid.

{OUL} - mi se pare rusinos ca mancare. Basic. Mai rusinos decat cartoful (prajit).
Cyrus - un film in care nu stii daca lucrurile suntnormale si adevarate sau e ceva gluma sau e fals, cert e ca tot timpul ceva e ciudat.

Ati pus aici un zid despre al carui frecus nu te mai murdaresti?

Servetelul umed e intre gel dezinfectant si servetel uscat. Ce ciudat.
Nu pot a crede ca un om chiar construieste Arca lui Noe. E NOE.
La cei perplecsi. Chiar exista un material Persplexs. E perplex.
Ce uitati tu sa aduci si ai uitat?

Hai sa ne facem frezele si sa parem neglijenti.
Il etait un peu pas-comme-les-autres.
Arata si se purta a la Balaceanu-Stolnici.

Ma irita si ma ingrozeste trosnitul degetelor. Bunico, adu cheseaua mai aproape.

-> Cand cunosc un om nu-l cunosc neaparat pentru ca ma intereseaza ci pentru ca vreau sa stiu daca imi poate fi competitor sau nu.
Fadus Neagu.

Mi-am adus aminte de doamna Marton, o prietena de-ale mamei, din copilarie.
Ce presedinte de scara cumsecade si gospodar aveti...!!!

> De fiecare data cand vad floci pe bideu sau intr-un veceu, simt ca e de datoria mea sa-i alung cu un jet de pisat, sa-i spal, ca sa spal cumva rusinea, ca ma gandesc ca cine cultiva asemenea floci trebuie sa poarte chiloti cu doua numere mai mari.

> Cateodata imi place sa imi miros mainile. Azi am carat un butoi de apa. Imi miros un pic a praf, a mizerie, a plastic, totusi gasesc mirosul interesant, organic, fibros, palpabil. Necunoscutul incita - atunci cand descoperi un miros nou sinu stii cu ce sa il asociezi, unde sa il incadrezi.

> Cand te trezesti ametit si bolnav de somn, cu ochii impaienjeniti, si descoperi o forma (ceva silicon sanitar adunat intr-un colt, care a colectat praf si vreme) si nu-ti dai seama daca e vis sau nu, si nici ce poate fi nu-ti dai seama - un cadavru de gandac uscat, sau ceva viu, organic, care nu se misca, ci pandeste imobil, ceva amorf, nu sti ce poate fi, se misca sau nu. La un moment dat renunti la interpretare si nu te complici, totusi de sila, lene si frica, nu atingi sa vezi ce e, doar il lasi acolo. Si inevitabil data viitoare, ai aceeasi interpretare (vezi mai sus).

Pe bucata asta de melodie m-as dezbraca, si as alerga gol, frenetic, extatic, exultat, copil fiind, prin zapada afanata, nefiindu-mi frig. -> sentiment resimtit la receptarea unor fragmente muzicale sau la atingerea unui par bogat si cret de femeie.

Facutul patului si spalatul vaselor - doua actiuni cu substrat psihologic, de vinovatie reprimata.

[Conversatie foarte lunga la bar, un bar ok, mai high asa, pe baza pretului unei beri, foarte lunga, inutila si nefireasca]
Ar fi misto sa existe un bar care sa te incurajeze sa scrii pe pereti la buda.

Nimic mai bun de a te praji. Entropia termica. Fizicul e o scurgere a psihicului. Orice e. Daca nu mori, ca mori, atunci orice are o rezolvare. Am vazut acum un om pe care il stiam mai demult, ce are figura de criminal, rea, ciudata, urata si enervanta, dubioasa, privire nefireasca.
UGG-urile. Daca nu le porti, poti dormi cu ele in chip de urs.
Tzoiul asta da bine.

Raportul tigani-chinezi.
Cineva trebuie sa confectioneze oribilitatile pe care le poarta tiganii nostri. Sigur. Ma gandesc ca le fac chinezii.

Lenin imbalsamat?!!! Stroh...!!! Jidvei?!! Jidvoi...!!!! Sa pupati moastele cu sfintenie. As inlocui chiar maine toate recipientele de baut cu tzoiuri - lege in tara mea. Cu sot, fara sot...? Bisect sa fie.
Sa ne vedem la debarcader in Cismigiu cand infloresc salcamii.
Toate astea nu duc la nimic bun. Sa ma autoflagelez cu ziarul. Actul unui calugar dintr-un ordin las.
Unde e dopuletul? Il zaresc. Am stors si ultimele rezerve de serotonina.

De ziua mea, la Peris, sa mancam salam sasesc in spatele blocului.
McDonalds are satziu, umflu si poftiu. KFC are usturiu.

Treaba cu anunturile alea cu "atentie cad turturi/zapada" - e contraintuitiva, oricum nimeni nu ocoleste zona, ba chiar se uita in sus. Daca e sa mori, macar sa mori atent, sa vezi ce te-a lovit. Cum ne-o fi norocul.

Cacarea si pisarea sunt printre cele mai mari bucurii ale vietii.

Care e faza cu datul apei cand esti accidentat sau lesinat?! Adica te-ai deshidratat brusc? Exista riscul sa mori de deshidratare? In plus, lesinat fiind, nu exista riscul sa te ineci cu apa, pentru ca reflexul de deglutitie e mort?! Ti-e rau, nu ti-e sete. Idiotilor.

Primul om care si-a bagat cacatul inapoi in cur.

[CONCURSUL DE NASCOCIT UTILIZARI CAT MAI DIFERITE PENTRU DIVERSE OBIECTE DECAT MODUL DINAINTE DESMENAT DE A FI FOLOSIT PENTRU]

Ce pizda ma-sii e mafia locurilor de veci. Adica de ce te-ai zbate atat pentru un loc de veci. Idiotilor.

Tu i-o sugi tie. - Asta e singura situatie in care sa poti enunta asta si sa fie coerent.(cu Armeanu)
O FI ILEGAL SA CUMPERI O SUTANA DACA NU ESTI PREOT? PREOTII AU O LEGITIMATIE ?

Era un detectiv in sandale. Te-a luat o pisare pe nepusa masa. Mafia bricegelor elvetiene si illuminati din spate care o sustin.

Duminica la 16-17 - e ora niciunei ore. You're treating your body like a whorehouse in the 1870's.

Din ce in ce mai des am frica de a intra in casa si de a descoperi ceva ORIBIL.
P A R P A L A C. Parpalacul asta a devenit repede parpalacul meu favorit. P A R P A L A C

Copiii romani. {mai mici de 5 ani}
De regula, celor intervievati, trebuie sa le formulezi raspunsul prin intrebare, asteptand si primid un da sau nu. Copiii straini, de regula, dezvolta intrebarea, iti povestesc.
=> copiii romani sunt retardati si se vor dezvolta asa cum este intregul popor - reticent, incapabil, retinut, inchis, sfios si idiot.

Mai trist e ca mai caut ACEL act de autodistrudere si de uitare prin care am plans dupa ea si m-am descarcat, INSA nu-l mai gasesc. Tristetea prin care o jeleam, o comemoram, n-o mai regasesc.
ps. femeile pe care le iubesc nu mai iarta.

GIANPAOLO CORPOFRESCO.

Imi place intrucatva sa imi alterez realitatea, asta insemnand sa o potentez, sa o schimb sau sa o substitui, asta daca alterarea nu presupune ceva negativ. Confund realitatea cu visul sau ajung sa nu mai disjung cele doua stari, plutind cumva, aproape fizic, prin mediu vatos.

> Ma enerveaza la budele de bar, cand esti la un loc cu straini, si aia incep, de cum intra in baie, sa se baseasca zgomotos in timp ce se pisa, fiind foarte constienti ca nu sunt singuri. E adevarat ca la buda te duci ca la doctor, insa totusi. Daca am fi prieteni sau cunoscuti, nu m-ar deranja deloc, ba chiar m-ar amuza teribil, pentru ca oricum ma amuza teribil zgomotele corporale.

{FIN}





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

zi, da oricum nu ma intereseaza.