Asa si cutare.

               

Marquise de Casati - lower half. Hommage a Man Ray.

   O constatare:
Sub geamul masutzei de langa chiuveta arondata fiecarui scaun de frizer, exista la un moment dat, pe langa poze de familie, biletzele in pix sau creion dermatograf cu calcule si etc, una sau mai multe carti de vizita. Spicuiesc: “Cutare Cutare. Doctor in stiinte bla bla, PhD. Stema Romaniei, Ministerul Cutare.” Uau. Alta: “Cutare Cutare. Avocat. Curtea suprema... Membru al Baroului.. etc.”, “Cutare. Profesor emerit...” samd.
   Acuma, intrebarea pe care mi-o pun, asumandu-mi logica inversa si shuie, este – de ce le tin acolo frizerii astia? E un element de mandrie, spune ceva despre statutul lor, nu? Ii confirma ca maestrii ai foarfecelor?? Adica, sa ne gandim altfel – cui si de ce dai o carte de vizita? Unui om care ai vrea sa isi aduca aminte de tine, sa te contacteze. Deci cumva tu ai nevoie de el, nu el de tine. Dar nu, aici e invers. Acesti ilustrii de sub sticla mesei, avocati, profesori, academicieni si doctori, EI au oferit umil, o carte de vizita frizerului. De ce? Pai am putea presupune ca atat de multumiti au fost de servicii, incat le-au zis “Cutare, te stimez! Esti un virtuos al briciului! Ia cartea mea de vizita, si cand ai o nevoie, daca pot sa te servesc... (sic!)”
   Asadar, numele mari si titlurile demne de luat in considerare, pozitiile inalte, titlurile si stemele din geamul mesei, spun ceva despre frizeru X. E cineva bai nene, e un tatic. Vorba aia, daca X, Y, Z, doctor, avocat, lalala, i-au dat cartea de vizita... pai atunci...
   In fine, ma tund intr-o frizerie SC. Igiena SRL., langa hotelul de 2 stele, Banat, in piata Kogalniceanu. Freza mea (si deci, task-ul catre frizer) e extrem de simpla: numarul 1, in tot capul. Cu toate astea, niciodata nu plec fara dare, shantzuri si fire iesite.
   Frizerii de aici mi se par cam fusheristi. Io nu le-as da cartea mea de vizita. Da bine, nu sunt nici doctor, nici avocat...