estetica non-esteticului, dezolare si alte elemente caracteristice unei realitati neconcorde.

Am puterea de supererou sa imi dau seama cu cine seamana cineva, daca seamana, si sa imi dau seama in cateva secunde daca imi place o persoana sau o melodie – e cvasi instantaneu, e un proces chimic aproape infailibil, superior, care arareori da gres.

Referitor la teoria visului.

Se observa ca un vis este redat/notat cu acuratete mare cu cat in el apar elemente aberante, aleatorii, care probabil, socheaza  prin bizarul lor. Visul e notat corect atunci cand nu incerci sa umpli golurile, elipsele, cu informatii coerente, pe care le imaginiezi in stare vigila.

Incerc intotdeauna sa redau visele in ordinea visarii lor. Daca, spre exemplu, visez cate 4 vise pe noapte intr-un ciclu de somn, o sa incep a doua zi prin a-l reda pe primul, apoi pe al doilea, samd.

Corolar – cu cat ai mai multe vise intr-un ciclu de somn, cu atat iti va fi mai dificil sa il redai pe primul. Cea mai recenta informatie (eg. visul dinaintea trezirii, visul de dimineata) este redata cel mai autentic. Exemplu: trezindu-ma, am notat visele noptii. Pe primul nici nu imi mai aminteam ca l-am visat, daca nu ar fi fost notat succint, prin trezire intermediara, in timpul noptii. Aceste momente sunt pe cat de rare, pe atat de valoroase.

Cu toate teoriile, nici Maury, nici Strumpel nici Freud nu pot preciza exact CE sunt visele (dezbat insa materialul acestora), de unde vin ele si care este rolul lor exact. De aici, latura lor mistica, metafizica, care comporta o discutie si o evaluare mai larga.

Consider explicarea visului un mix de teorii, niciuna nefiind completa, satisfacatoare, insa nici incorecta. Nu visam elemente neimportante pe care le-am perceput/inregistrat in ziua sau zilele precedente, ci mult mai demult, posibil ani sau chiar zeci de ani. Ele rezida undeva in subconstient (vise hipermnestice), pentru rezolvarea sau reeditarea si interpretarea lor ulterioara, prin vis. Totodata, cauzele si resorturile viselor sunt SI somatice SI stimuli interni si externi SI psihice, emotionale (o dragoste trecuta, esuata, pierduta, un stress, munca, bani, samd).

Propun o posibila idee de experiment: masurarea in stare vigila a impulsurilor electrice ale creierului atunci cand percepe ceva, vizual si auditiv, apoi cand emite ceva, prin vorbire: apa, pahar, cutit, samd. Apoi compararea acestor impulsuri cu cele inregistrate in activitatea cerebrala din timpul visului. Oare nu ne apropie asta de o ‘traducere’, de o redare a materialului visului? Si in timp, bransarea la un computer care sa inregistreze, interpreteze si redea aceste impulsuri sub forma de scriere, de raport – putem obtine o transcriere a visului.

Inventate, venite, survenite, nechemate: Imergock (cel mai probabil un dispozitiv, ceva tehnic, o piesa, un sub-component), Nauomo Pei Pei (un artist multi media japonez, anii 60-70) si o tara necunoscuta, cu capitala la Ahala.

A fost un an foarte prost, sa speram ca e cel mai bun.

Motocicleta nu e pentru a te duce undeva, ci pentru a fugi (urland) de ceva.

Nu suport suferinta (nici a mea, nici a altora).

Cand incepi sa ai probleme, devii neinteresant. Observatie personala. Oamenii nu au nevoie de elemente slabe – pare-se, o reminiscenta atavica a teoriei supravietuirii (si pastrarii) elementelor celor mai puternice, care vor putea sa isi indeplineasca rolurile.

Singuratatea e optiunea (realist-egoista) pentru a nu incarca pe nimeni cu problemele tale si a nu te incarca pe sine sau a deveni responsabil pentru problemele altora. Iti mai ofera si optiunea de a face ce vrei, atunci cand vrei, fara a da socoteala, fara a da nastere la discutii si fara a rani sau deranja.

Mare majoritate a oamenilor nu pot face ce isi doresc in viata, sau lucrul pentru care au chemare si aplecare inspre. Sunt limitati si conditionati de diverse conjuncturi, evenimente, etc.

Paradoxurile ma nimicesc.

Daca un om ar lua apa in gura si m-ar stropi cu ea si mi-ar intra si mie in gura sau in ochi – mi-ar fi scarba.

Daca un peste ar lua apa in gura si m-ar stropi cu ea si mi-ar intra si mie in gura sau in ochi – nu mi-ar fi scarba.

Apa e proprie pestelui si nu omului.

Am impresia ca tare am impresia…!

FNFVPT.

  

Aia care scriu Isus Vine pe garduri – nu au sentimentul asta de vina, de a profana ceva, de a ‘lua numele in desert’, vina stricarii bunurilor altora – dat fiind ca sunt ata de habotnici? Sau beneficiaza de vreo derogare? In plus, majoritatea datilor, ortografia e gresita, fara cei 2 de i.

Cunosc o fata care, saraca, este destul de urata. Asa ca toata viata a incercat sa compenseze. Lucreaza in publicitate, se imbraca sui, se duce la evenimente, se invarte in cercuri hip, iese in mai toate cluburile si barurile si terasele care alcatuiesc protipendada trendy si hip a Bucurestilor. Acest lucru o mai ‘spala’ (prin pozele in care apare alaturi de prietenele ei imbracate la fel – cata originalitate! – dar daca nu mai frumoase, oricum mai decente ca aspect), insa nu o salveaza.

E putin posibil sa existe iubire fara indragosteala prealabila, infatuare, afect. Indragosteala are potentialul de a se transforma in iubire (care e mult mai plicticoasa), insa trecerea directa la iubire, fara indragosteala prealabila, este cvasi imposibila.

Nu am vazut demult lesbiene frumoase. Majoritatea sunt foarte masculine, necizelate. Nu pricep: adica, tu, ca si femeie careia ii plac femeile, nu ai vrea sa fii placuta pentru ele? Daca si acele femei sunt lesbi, deci le plac femeile, de ce sa te chinui sa arati ca un barbat nasol?

Gasesc, cu mare tristete, ca in fapt, viata omului e extrem de limitata. Perioada de glorie, in care te poti dezvolta, creste, invata,  experimenta si te bucura, pana la urma, pe deplin de viata, este extrem de limitata. Incepe undeva pe la 21 de ani si dureaza, poate, pana pe undeva pe la 30-35 de ani, dupa caz. Insa. La 20-21 de ani, cand tocmai incerci sa devii adult, sa-ti capeti autonomia, esti retinut de aspectul financiar. Apoi cand in sfarsit stai singur, ti-ai dobandit independenta, nu mai ai iarasi, aceleasi resurse financiare care sa iti permita sa te bucuri. Apoi fie gasesti pe cineva cu care incepi o viata anosta de cuplu, cu familie si copii si toate cele ce vin alaturate conceptului (cheltuieli, griji, dari de seama, activitati comune etc) fie incep problemele conexe responsabilitatii de viata adulta: grija pentru cei batrani, bunici, mai apoi de parinti samd. Rezulta ca perioada in care poti sa infloresti, sa ai timp pentru tine, pentru viata si pasiunile tale, calatorii, experiente, explorari, arta, muzica, scriere, fotografie, pictura – lucruri pe care le descoperi ca imbogatitoare de sine – este in fapt, foarte limitata si scurta. Trairist si bahic vorbind, sunt de parere ca este de datoria fiecaruia sa exploateze cat mai mult aceasta perioada, asumandu-si riscurile si aspectele mai putin placute ale experientei (care, desigur, pot surveni) pentru a putea fi daca nu total, pe cat mai mult impacat cu experienta trairii unei vieti pline. 

Cum nu exista un vademecum pentru a trai si cum vietii si asa determinate i se mai adauga, iata, inca un element anxios, consider fericirea un scop, o datorie, desigur, asumata. Trairea si bucuria sunt imanente vietii, la fel si propasirea sinelui prin orice chip.