post tembel si absurd, dar amuzant, cu poza de rigoare

- ba, se mai opreste cate una ca vaca in drum, sta fix, da fix in drum ca vita, chiar daca incurca tot flow-ul de oameni, chiar daca o loveste unu', altu'... ea sta ca vita si se uita. Nu intelege.

- ba, se plimba unii, pur si simplu, far nici o treaba, ca e dimineata si toti se duc la munca, sau ca e seara si toti se intorc de la munca (in ambele situatii, un minim de graba exista, o mini-dorinta de a ajunge acolo), uite asa se plimba unii, merg incet, chiar daca incurca, merg ca prostii pe mijlocu' drumului, incet asa... Ma oftica oamenii inceti.

- nu suport sa aud: "pofta mare" sau " sa ai pofta" - suna de cacat si taraneste. Accept, cel mult, "pofta buna". Asta da.

- de fiecare data cand spal vase, imi place sa le spal cu partea aia mai aspra de la burete.

- parintii mei murdaresc intotdeauna mai multe vase decat mine/trebuie. Cum e posibil ca 2 persoane sa manance in 6-7 farfurii diferite?


- as arde o recuzitera de la Studiourile Buftea (...mama ce as mai arde-o!) si ceva personal auxiliar de la TVR, redactoritze, asistente, astea... si ceva din trupa de balet de la SS.

don't cry for Anna C.

Jesus Christ Superstar

continuarea cu calu'

depresie generala

Az a plouat masiv. E chilluiala maxima, incepe uichendu.

Diseara ma imbat cu Coada.

viezurele melivor

"Viezurele melivor este foarte sadic. El ucide bivolii, muscindu-i de testicule pentru a singera pina la moarte... El iubeste mierea..."

soft / non-soft

Pentru cei care merg cu metroul cam in fiecare zi, ca mine, ce descriu eu aicea e o imagine prea bine cunoscuta.
Cohortele de oameni care curg pe scari, armatele de desant si cele de asalt, toate te forteaza sa deprinzi adevarate cunostinte si comportamente tactice, de evitare, de flancare, de depasire, asalt s.a.m.d.
Nu pot sa nu devin antisocial cand vad fatuci de varste tinere, oameni tineri (care ai zice ca au un oarecare grad de cultura si ceva ratiune) care se grabesc ca si cand viata lor ar depinde de asta, care sa prinda un metrou, care sa se imbulzeasca...
Nu inteleg cum unii merg ca vitele, se arunca in gramada, nemai tinand cont ca ii lovesc pe altii, ca ii impung in coaste, mai mult sau mai putin Hristic, cu tot felul de genti si poshete...
Neocirezile digitale (vezi ubicuul mp3 player/music fucking phone/aipod) se imbulzesc haotic, care mai domol si mai tamp, care mai repezit, dar la fel de tamp, catre containerele pe roti.
Asta e noul septel al tarii, care stie sa intre singur in vagoanele de transport.
Imi vine, sincer marturisesc, sa ma arunc pe cate unul cu o privire mai cretinoida, sa-i scot ochii si sa plec in treaba mea, mai departe, calm si murdar de sange.
Imi vine sa bat din senin, cate o urata tupeista, care ma impunge ca vaca, pana rup umbrela pe ea.
Imi vine sa bat din senin – sa-i scot pe toti din amorteala dezumanizanta pe care mi-o induc zi de zi, de 2 ori pe zi.
...Sa vad atuncea ce mai fac toti salahorii si toate curvistinele, cocote lucrator bancar, prietenii mei din Pipera si Aurel Vlaicu, cu care imi impart mizeria unui drum si a unui oras.
Pe multi am ajus sa ii cunosc, pe si mai multi imi doresc sa ii casapesc, fara mila sau regrete si cu un suras larg pe buze.
Ma amuz zilnic si zambesc singur gandindu-ma la feluri cat mai inventive de a casapi pe unul si pe altul in public. Si exact ala care se uita ciudat la mine si se intreaba tamp “de ce o rade ala?”, ei pe ala l-as lega de scaun sa ii arat in cate feluri pot sa rup un deget.
Pot sa inteleg perfect sociopatii si antisocialii.
Deprind incet incet, afinitati de macelar.

una buna - discutam cu Dan Ionescu

...si ii zic asa (revelatie): "Aparatu' se cumpara. Simtzu artistic nu."

Si nici nu se invata, as continua.

window - refuse

O sa incerc una pe zi. Pana mi s-o lua.

Aici n-o sa gasiti lucruri trendy sau fancy, despre blogul meu n-o sa se spuna (sau cel putin n-as vrea) ca e super-misto, hip sau cool.

Aici puteti sa mai intrati din cand in cand sa mai vedeti una noua. Sa vedeti ce mi s-a parut mie mai interesant, ce mi-a spus mie ceva, ce m-a atras, ce m-a socat sau ce m-a impresionat. Aici o sa incerc sa pictez o poveste fara un fir anume, dar care sa te tina, cat de cat in priza.

Aici ofer ceva celor care stiu sa critice, sa aprecieze, sa simta, sa comunice, ca si mine, prin emotie digital mediata.

Gata cu gargara.

...and so it begins

Blogurile ma lasa rece.

Ba nu. Ma irita, ma enerveaza. Ma enerveaza asa cum ma enerveaza si faptul ca lucrurile care ne distingeau unii de altii, care ne faceau unici, speciali, incep sa fie preluate de toti si sa fie facute in masa, ca un “trend”. Toti o ard chill in Vama, toti sunt artisti, neintelesi, toti sunt fotografi si se imbraca cat mai excentric, toti se duc pe Motoare s.a.m.d. Toti sunt fotografi. Toti sunt filozofi si artisti. Toti au blog. Toti sunt in trend.
Nu stiu cum dracu reusesc, dar ma conformez, si de data asta. Poate pentru a dovedi ca se poate si altfel. Io n-o sa scriu mare lucru pe blog, eu o sa postez pozele mele, bune, rele, pentru cei curiosi, pentru critici sau pentru cei care o sa ajunga sa inteleaga ceva din ele. Eu o sa comunic cu altii prin forme si magini, prin culori sau prin joc de umbre.

Eu o sa incerc sa nu enervez prin blogu asta.