Dumnezeutzul glumetzul.

                                                             
Ba, viata asta n-are sa inceteze sa ma surprinda in cele mai diverse moduri.
Realizezi cateodata ca totul e o mare prostie, amesteci efuziunea extrema cu tristetea apasatoare, asta cand revenirea brutala la realitate iti arata ca cele cateva momente tocmai traite au fost ca un vis, sau au fost rezultanta actiunii unui drog puternic psihotrop.

Paradoxuri sunt multe, ironia e crunta, perversitatea situatiei e demna de o scurta nuvela. N-am sa istorisesc prea multe, insa realizez ca e unul din acele momente in viata in care trebuie sa iei o decizie tocmai pentru a mai avea (din nou, dupa ani de zile de ratacire dureroasa si epuizanta, sansa la) o viata. Sa cantaresti, sa realizezi, lucid, cat si daca merita, si in lumina noilor evenimente, sa nu cedezi in fata impedimentelor care sunt multe, sa nu fii las, sa nu abandonezi in fata sortii potrivnice, sa te ambitionezi, sa te zbati, sa lupti, in pizda ma-sii, pentru ca pana la urma, ti-e imposibil sa nu crezi ca toate se intampla pentru un motiv.

Iar Dumnezeutzul dragutul, glumetul, gagueurul, probabil zambeste amuzat, pentru ca iti arata - uite, uite cat de genial poate sa fie! E complet si perfect, nu-i asa? Iti place mult, asa-i? E bine, te-ai uitat bine, tii minte da?! Vezi, da?! OK, haide gata acum. Ti-ajunge. Si -pac- asa cum ti le-a aratat, asa ti le si ia inapoi.
E mini nedrept. Ba nu, e maxi nedrept. Totusi razi si tu, daaa, gluma e buna, sigur, dar na, ca si plangi putin. Putin mai mult.

Si tu stai si iti spui ca nu se poate sa fie doar asa, in van, ca un motiv trebuie sa existe pentru asta, si iti promiti sa te lupti, iti juri schimbarea, acum ca simti ca exorcizarea s-a produs, si poti fi iar nou si curat, fara de amintiri si fara de trecut, senin si simplu ne mai pasandu-ti de nimic, si astepti un semn si-ti zici...

...haide Karma, haide ca poti. Inca putin tre sa ne mai scremem.
                                                                                    

                                                  

                                                   

linistea dinaintea furtunului.

     

Spicuim din program:

- Cand fac pipi intr-o toaleta publica, intr-o cafenea sau intr-un bar, si cand cineva e deja inchis in buda cu usa, eu nimerind la pisoar, ma simt nevoit sa clipocesc sau sa fac zgomot cand ma pis, astfel incat cel care e inchis sa nu se simta jenat, stingher, in dificultate, crezand ca am venit acolo doar pentru a-l studia sau incomoda. Corolar: nu pot sa fac pipi la pisoar impreuna cu mai multi insi, oricat mi-as spune ca la buda te duci ca la doctor.
- JUR ca am folosit cuvantul "meduzat" inainte de a-l fi citit la Dali, in franceza.
- cea mai tare meserie e: DIRIJOR
- Daca urasc si antipatizez DELFINUL (ciudat, pocait, parsiv, zambeste tot timpul, unelteste, e vesnic vesel samd.), la polul diametral opus se afla PESCARUSUL, pe care il consider nobil, pufos, curat si mult. Si vede de sus.
- Cateodata am tendinta sa cred/simt ca o sa mi se intample ceva rau.
- Exista o ciocolata pe care daca o mananci vezi fractalii lui Benoit Mandelbrook.
- Oare floraresele or primi (cu placere) flori? de ziua lor, de exemplu.
- [poate candva vom fi doar 2 oameni straini care se vor intalni pentru prima oara]
- ceata sentimentala a lui Alberto Martini si cubismul lui Ozenfant.
- Iata o femeie la care 90% facea parul.
- Cateodata resimt nevoia activitatilor casnice de cuplu (gatit, piata, menaj, et caetera)
- lapsus -frustrarea impotentei cognitive, deficit al sondei de memorie.
- deceptie?! Egoismul e sa vrei tu ceva ACUMA, da ACUMA, sa te trezesti tu ca vrei ACUMA nujtiuce. E, ACUMA nu se (mai) poate!!!

Ma enerveaza aia care merg pe strada cu capu' in sac ca vita si intra in tine. Corolar - ma enerveaza aia care se opresc brusc sau care schimba brusc directia, fix ca vaca in drum.
Ma enerveaza una + unul, doi idioti, pt ca singuri nu se descurca, care se belesc in bancomat, parca acu scot bani prima oara, si cand scot, mai baga si un cacat de suma care nu e multiplu de 10, desi bancomatul le spune asta explicit, sau scot pana la ultimul leu, incapabili sa inteleaga ca tre sa mai ramana ceva acolo pt comision --- drept pentru care, cu aceeasi stangacie retarda, repeta intreaga operatiune.

- m-am molipsit de solipsism atavic. Sunt intr-o criza/un impas psihic, volitional si existential.
- asa e. Cateodata, deasupra comisurii bucilor (atat de geniale), poate exista un deal, o umflatura, un depozit, care poate fi atat de placut.
- senzatia aia cand te apesi cu obrazul tau de al ei umezit de lacrimi, cand ii saruti pometii uzi si ii gusti sarati, cand ii saruti pleoapele umede si ai un sentiment de respingere - e ud, e rece si cald si sarat - si totusi vibrezi si simti atata dragoste pura.
- un gibon din Djbouti.
- suntem o suma a amintirilor noastre. Ale noastre, pula mea, evident. Parfumul lui B mirosea bombonos, fresh si un pic a guma de mestecat cu menta, inspira sexualitate si prospetime si curatenie. Parfumul lui K avea un miros lemnos, vegetal, de betisoare parfumate, de santal, de lemn, de frunze si de betze, si un pic de pamant sau praf, o combinatie halucinanta, nemaintalnita.

Ma enerveaza pupatul ritmic si zgomotos, repetitiv si cadentat, ca picatura chinezeasca, pupatul umed, molfait, tzoc-tzoc-tzoc-tzoc, numai cu buzele, fara limba, scurt, nici umed, nici uscat, doar prezent, repetitiv, sonor, cadentat si previzibil. Am 2 cunoscuti care fac asta.

- mi s-a zis ca duc o viata de scriitor.
- iubito, ti-aduci aminte de noptile alea bipolare superbe??!!
- ce PULA MEA e intr-o cutie neagra?
- dati-mi un vin fiert si plec crud.

final apoteotic:
Acu ceva timp ma durea o taietura la deget facuta acum (atunci) 2 zile. Am luat dezinfectant, am belit-o rau, am apasat si am tinut acolo si m-a durut ca dracu, poate mai rau chiar. Apoi am pus o crema in crevasa, o pomada, un decoct, si am pus un plasture. In juma de ora, durerea de 2 zile a disparut subit, ca si cand nici nu ar fi fost acolo vreodata.
Morala??? Mai e nevoie?? [chiar daca doare al dracului, apuca-te si exorcizeaza, anihileaza singur infectia...]

Crede quod habes, et habes

Roma este fix atat cat poate sa fie. Sau nu. Roma nu este nici mai mult nici mai putin decat ceea ce m-am asteptat sa fie. E cosi-cosi. E ca o femeie… ok. N-are je-ne-sais-quoi-ul ala, nu te lasa bouche bée.

Roma este romantica. Roma este autentica. Roma este incarcata de istorie. Sunt afirmatii pe care le-ai dori  adevarate. Sau cel putin, adeverite, pentru tine.  Roma este ascunsa. Cam prea ascunsa, insa, as zice. Daca ai venit sa te infiori, sa ramai cu gura cascata, sa te simti patruns de o anume stare, sa gasesti pitorescul, autenticul… ei bine, toate astea nu ti se arata atat de usor pe cat ai fi sperat. Trebuiesc cautate si usor fortate.

Cetatea eterna e un furnicar imens, o forfota si un freamat incredibil. Cetatea eterna e napadita de noii cotropitori – turistii. Autenticul italian nu rezida in Roma. E foarte adevarat ca te poti astepta – sau macar spera – sa il gasesti itit de dupa vreun colt, din capatul unei scalinatta sau pierdut prin vreun vicolo, te chinui sa il vezi in culorile calde de rosu carmin, maroniu, caramiziu si galben ale stucaturilor si tencuielilor ce brazdeaza labirintul strazilor inguste… (a se intelege ca am gustat farama de pitoresc) insa autenticul italian se lasa aflat greu, cam prea greu.

Roma e cetatea tranzitului, a forfotei, a comertului, a curiosilor grabiti, a amalgamului – nu se dezminte, fiind pana la urma un punct de tranzit major inca din cele mai vechi timpuri, cu marea la 20 de minute distant, o metropola atat de latina. Monumentalitatea sculpturilor, opulenta tavanelor, traforajul stucaturilor, lucratura, pensula uluitoare, intreaga renastere si scoala italiana sunt intr-adevar fascinante, insa nu suficiente. Roma e un oras frumos, dar nu rapitor.

As spune mai multe, insa din pacate, descopar ca nu prea gasesc amintirea AIA si declicul. Asa ca bag ce-am tras, mai intai cu Leicaflexul pe 35mm, Fuji si Kodak iso 200, iar apoi digitalele, cu D700.

Vae victis. Roma se cerne in vant ca praful pietrelor odata pline de glorie.  Ich bin turist si multumiri ghidului extraordinar care si-a dat silinta.

[35mm]

[digital]