29 mar. 2007

post tembel si absurd, dar amuzant, cu poza de rigoare


- ba, se mai opreste cate una ca vaca in drum, sta fix, da fix in drum ca vita, chiar daca incurca tot flow-ul de oameni, chiar daca o loveste unu', altu'... ea sta ca vita si se uita. Nu intelege.

- ba, se plimba unii, pur si simplu, far nici o treaba, ca e dimineata si toti se duc la munca, sau ca e seara si toti se intorc de la munca (in ambele situatii, un minim de graba exista, o mini-dorinta de a ajunge acolo), uite asa se plimba unii, merg incet, chiar daca incurca, merg ca prostii pe mijlocu' drumului, incet asa... Ma oftica oamenii inceti.

- nu suport sa aud: "pofta mare" sau " sa ai pofta" - suna de cacat si taraneste. Accept, cel mult, "pofta buna". Asta da.

- de fiecare data cand spal vase, imi place sa le spal cu partea aia mai aspra de la burete.

- parintii mei murdaresc intotdeauna mai multe vase decat mine/trebuie. Cum e posibil ca 2 persoane sa manance in 6-7 farfurii diferite?


- as arde o recuzitera de la Studiourile Buftea (...mama ce as mai arde-o!) si ceva personal auxiliar de la TVR, redactoritze, asistente, astea... si ceva din trupa de balet de la SS.

22 mar. 2007

viezurele melivor


"Viezurele melivor este foarte sadic. El ucide bivolii, muscindu-i de testicule pentru a singera pina la moarte... El iubeste mierea..."

soft / non-soft

Pentru cei care merg cu metroul cam in fiecare zi, ca mine, ce descriu eu aicea e o imagine prea bine cunoscuta.
Cohortele de oameni care curg pe scari, armatele de desant si cele de asalt, toate te forteaza sa deprinzi adevarate cunostinte si comportamente tactice, de evitare, de flancare, de depasire, asalt s.a.m.d.
Nu pot sa nu devin antisocial cand vad fatuci de varste tinere, oameni tineri (care ai zice ca au un oarecare grad de cultura si ceva ratiune) care se grabesc ca si cand viata lor ar depinde de asta, care sa prinda un metrou, care sa se imbulzeasca...
Nu inteleg cum unii merg ca vitele, se arunca in gramada, nemai tinand cont ca ii lovesc pe altii, ca ii impung in coaste, mai mult sau mai putin Hristic, cu tot felul de genti si poshete...
Neocirezile digitale (vezi ubicuul mp3 player/music fucking phone/aipod) se imbulzesc haotic, care mai domol si mai tamp, care mai repezit, dar la fel de tamp, catre containerele pe roti.
Asta e noul septel al tarii, care stie sa intre singur in vagoanele de transport.
Imi vine, sincer marturisesc, sa ma arunc pe cate unul cu o privire mai cretinoida, sa-i scot ochii si sa plec in treaba mea, mai departe, calm si murdar de sange.
Imi vine sa bat din senin, cate o urata tupeista, care ma impunge ca vaca, pana rup umbrela pe ea.
Imi vine sa bat din senin – sa-i scot pe toti din amorteala dezumanizanta pe care mi-o induc zi de zi, de 2 ori pe zi.
...Sa vad atuncea ce mai fac toti salahorii si toate curvistinele, cocote lucrator bancar, prietenii mei din Pipera si Aurel Vlaicu, cu care imi impart mizeria unui drum si a unui oras.
Pe multi am ajus sa ii cunosc, pe si mai multi imi doresc sa ii casapesc, fara mila sau regrete si cu un suras larg pe buze.
Ma amuz zilnic si zambesc singur gandindu-ma la feluri cat mai inventive de a casapi pe unul si pe altul in public. Si exact ala care se uita ciudat la mine si se intreaba tamp “de ce o rade ala?”, ei pe ala l-as lega de scaun sa ii arat in cate feluri pot sa rup un deget.
Pot sa inteleg perfect sociopatii si antisocialii.
Deprind incet incet, afinitati de macelar.