Filmu rupt

Asta NU e scrisul meu.
Din cand in cand proliferez confuzia, mi-o atribui, substitui realitatea.
Nici sa ma futi cu bani...!!!

N-am sa ma simt relaxat niciodata cu tine.
Zgomotul asta ma darama. Ma inclina. (vocile? cum te opresti din gandit si de ce ne maltratam intr-atat?)
Am vizualizat cumva tractul urinar.
Oare toata lumea are o relatie la fel de intima ca mine cu cacarea, pisarea si basina?
Pesemne era un monocilindru.

> Ma urc in taxi la spitalul de urgenta Floreasca, directia Piata Rosetti. De cum ma sui, taximetristul, tinerel, cocalar, totusi decent si amabil, isi trage fesul peste urechi, porneste, si imi spune fara jena, la per tu, ca ma stie, m-a recunoscut dupa inele. Merg mult cu taxiul? Lucrez la spital? Discutam apoi despre stirile de la radio. Nu stiu ce minister a achizitionat o roaba la un pret de 32.000 de lei si saibe de 2 milioane de lei noi. Intre timp, observ ca nu a dat drumul la aparat. Pe drum, prin zona Batistei, un om fara un picior, in carje, ii face semn taximetristului. Soferul deschide geamul de pe partea mea, se apleaca peste mine si spune fara jena: Hai sa vedem unde merge si sa il luam si pe el. "Unde mergi unchiule? In Pantelimon! Atunci hai sus!"
Imi trag scaunul mai in fata ca sa incapa ologul. "Ce-ai facut unchiule? De unde vii?" zice taximetristul. "Eee, ce sa fac, am pus pe buze (sic!), ce ma mai intrebi..." zice ologul. Taximetristul apoi, catre olog, cu un cot discret si complice catre mine: "Da la picior ce-ai patit?" Copios. Ologul continua: "N-am mai vazut asa de pe vremea lu' Ceausecu (despre taximetristul care l-a luat)". Apreciativ si recunoscator, gasesc eu.
Ologul ma intreaba: "Si tu? Unde te duci?" La Rosetti, zic. Ologul catre taximetrist - La hotel Banat! O avea acolo o banateanca! Nuu, zic eu, ma duc sa iau un sprit. Sa iei? Pai de ce, nu poti sa iei de la alimentara?! Nu, zic, sa BEAU un sprit cu niste amici. AAA... sa bei, nu sa iei, zi asa! ...Si pe urma sa plece cu o fata! continua taximetristul.
Cobor la Rosetti, ii las ologul taximetristului, intinzandu-i 10 lei. Inchizand in urma mea usa, ologul zice: "Auzi, nu-mi dai si mie o fata...?"
Genial si suprarealist. M-am distrat teribil.

Despre mirosuri.

1. Cand miroase ceva nasol (de regula nasol, ca la frumos nu mi s-a intamplat) si nu iti dai seama exact de unde, abia cand realizezi care e provenienta, sursa acelui miros, cand o vizualizezi, o reperezi, parca acesta capata si mai multa amploare.

2. Fenomenul mirosului potrivit la locul potrivit. Mirosul oportun. Optim.
Sunt, de exemplu, niste situatii, eg. locuri, evenimente, stari etc., cand acolo miroase exact asa cum trebuie, cum ar trebui, cum te-ai astepta, in conformitate cu situatia, starea, emotia, evenimentul, etc.
Uite, de exemplu, eram la un concert de percutie, fluier si chitara, cu oameni putini, insa in sala mirosea excelent, in ton cu muzica, atmosfera, emotia, evenimentul - era fix ce trebuie. Si asta am mai sesizat-o de cateva ori in ipostaze de genul asta - de parfum/miros potrivit la locul potrivit. Acuma, de exemplu, mirosea a parfum misto, sau a mai multe parfumuri amestecate, dar armonios, suav, discret, , in perfecta concordanta cu situatia, starea si evenimentul.

> Nu o sa pot niciodata sa trec peste sentimentul oarecum nefiresc din momentul in care, la frizerie, te spala pe cap un strain. Adica, ultima oara cand m-a spalat pe cap altcineva, ori a fost mama sau tata, in cel mai bun caz, o prietena. Si acum experimentez o grija nenaturala, nefireasca, din mainile unui strain, care te scarpina usor, te maseaza ca pe copilul lor, te sterge in urechi, la ochi, pe fata. Tare cudat. Insa placut in acelasi timp. Si amuzant.

> La buda - cand eu sunt intr-o cabina si mai e cineva la pisoar, tocmai pentru ca am aceasta fobie de pisoar si de pisat in public (vezi o dezbatere anterioara), din  proiectia mea rusinata, timorata, incerc sa il ajut pe ala de afara, pisandu-ma zgomotos, ca sa ii dau incredere si curaj, sa ii fac si lui pofta.

{Aici tonul discutiei se va fi schimbat.}
Sau de ce nu ne-am meritat unul pe celalalt. De data recenta. Muie platitudinii nepotrivire de caracter.

Am sa rad, dar chiar e posibil ca blestemul ei sa existe. Iar eu sa nu pot fi fericit niciodata, cu nimeni. Mi se reveleaza cand si cand atat de pragmatic si real incat am impresia ca e evident ca traiesc o negare a realitatii obiective, similara nebuniei, maniei.

Compromisul - mi-am jurat intotdeauna ca am sa il refuz, am sa il resping vehement, ducand o cruciada impotriva-i, ca am sa il neg. Ca nu am sa ma limitez/multumesc niciodata la si cu el (bof, drama omului peste medie, meteahna cea mai grea e vesnica neliniste, nemultumire, cautare...). Insa viata ma invata ca el, compromisul, e ca un DAT. Simt ca face parte dintr-un proces de maturizare, de luciditate, o transformare necesara insa nu neparat dorita. Si constientizez astfel necesitatea compromisului. E necesar. E acolo pentru tine, ajungi la el, e inevitabil, ineluctabil, e parte din traseu la un moment dat. Si asta e trist.

Sinceritate - DA. Compar. Si raportez la trecut. Am elemente de referinta. Compar si traiesc adeseori din amintiri. Pentru ca vin cu un bagaj, cu un trecut. Nu e chiar atat de greu de inteles. Desigur, imi recunosc totodata meteahna, a dracului de grea. Trebuie sa invat sa gandesc lateral (apud De Bono). Asadar, ce mi se imputa e corect si justificat. Esenta e ca sunt construit deficitar - tot ce fac este sa acumulez, sa adun, sa ma incarc cu experiente si amintiri si trecut, insa imi e cvasi imposibil sa le purjez, sa le evacuez din sistem pentru a evolua. Incercsa vad diferitul, diferenta, sa o percep, sa o imbratisez, dar ma descopar reticent la schimbare, inevitabil intervenind blestemul comparatiei. Ea facea. Ea era. Ea dregea. As vrea atat de mult sa fi regasit asta la ea. Asta. Atat. Elementele alea misto. Boemia. Artisticul. Deschiderea. Voiosia. Nebunia. Scanteia. Energia. Si sa descopar ca are ea tot, toate atuurile in a fi ce trebuie. Cu tristete crunta o regasesc insa neprezenta, lipsita de nebunie. Da, vreau, chiar vreau, imi place, insa, o fi asta compromisul? Oare?! Pot accepta ce am respins mereu?! Cu ce pret?! Sunt oare autentic?! Nu sunt numai eu... Ranesc...?! Repet greselile trecutului...?! De ce raportez totul la trecut? De ce nu reusesc sa traiesc prezentul?!! De ce n-am incredere in mine, in ea.... Are tot. Are orice. Vreau. Imi place mult. Si totusi.
Nu stiu cat ar intelege ea din mine, cum m-ar lua, si cum m-ar interpreta, daca e pregatita, capabila, indeajuns de luminata incat sa vada, daca i-ar fi pe plac, daca ar intelege, daca ar accepta... boemia, nebunia, firea neobisnuita, altfel.... Ar fi ea apta, pregatita, doritoare de asa ceva??
E frumoasa. Isteata. Da, gasesc. INSA. E conformista. Corecta. Normala. Nitel neprezenta. Je-m'en-fiche-ista. Ca m'est egal. Totunista. Fara de parere. Atat ii lipseste in a fi perfecta. SIngura femeie cu care puteam proiecta un viitor lucid, matur, normal si luminos. Atat. Sa fie vie, spontana, aventuroasa. Nebunia. Unde e. Atat am sperat sa pot dezgropa scanteia pe care timid o ascunde in privire.

Grecul mi-a zis: teme-te de fantezie. Nu-i da mai mult de doua secunde. Caci e mult mai puternica decat vointa si ambitia la un loc si te va fi furat intr-o clipita.
[corolar] Nu da visului mai mult decat ceea ce este. Lasa planurile si promisiunile. Traieste in prezent.

You're somebody's dream to be with. Esti visul cuiva de-a fi cu tine.

> Trecutul si amintirea devin cateodata o flegma pe care o vanezi prin chiuveta cu jetul de apa incat sa o speli, insa ea nu se lasa, si evita dibaci scurgerea, sau ramane in loc, lipicioasa si mizera. Intr-un final iti vei invinge sila si o vei conduce cu degetul la canal. Pana atunci insa...

[FIN]

primo, niste dighitalnii protzess.

vezi...? ai rupt astea. 

[mortii cu mortii si viii cu viii. Te-am iubit draga. Esti viu? Nu? E, atuncea sa mergem mai departe.]

si secundo, niste film.

Welcome to Eclectic (!) Ladyland

[preview la ceea ce sper, cu ajutorul providentei, sa se materializeze intr-o expozitie undeva nu mai tarziu de martie - Welcome to Eclectic (!) Ladyland]

Obiceiuri la romani.

1. Obiceiul de carpa. Orice roman are invariabil in casa o carpa. Carpa nu e cumparata, predestinata a fi carpa, gandita astfel, nu e laveta, ci este, de regula, o bucata amorfa din ceea ce odata a constituit un vestmant. Am carpa: fost ciorap, fost tricou, fosta bluza, fosti boxeri.

2. Obiceiul de taburet/scaunel. Observabil este ca mai toti romanii au in casa un scaunel/taburet. Mai mic sau mai mare, 4 picioare (desi, arhaic, ar trebui sa fim familiarizati cu cele cu 3 picioare), lemn chior, vopsit sau nu, pe care se sta in lipsa de scaune sau in eventualitatea unui numar mai mare de oaspeti decat cel asteptat. Pe scaunel se poate sau sta, sau se poate folosi in chip de masuta, acomodand scrumierele, paharele cu bautura, si evident, mancarea mica - stixuri, chipsuri, branza, sarma; mancare. Taburetul/scaunelul este, de regula, urat.

3. Obiceiul de hol. Atunci cand romanii se viziteaza, la plecare sfarsesc aproape invariabil prin a sta imbracati in hol, unde discutia reincepe, se reanima redescoperindu-se noi subiecte si ipoteze chiar, fapt care prelungeste vizita. Dupa ce conversatia stagna in sufragerie si dupa ce vizita in sine parea ca si-a pierdut forta, epuizandu-se natural, ea se reanima datorita holului.

Corolar - Obiceiul de bucatarie. Romanul e musafir de bucatarie. La o vizita, inevitabil si aproape invariabil, grupurile se vor imparti si se va ajunge in bucatarie. In bucatarie se bea, se fumeaza, se rade, se discuta, in picioare sau la masa, printre vase si alimente. Daca dintr-un grup de musafiri segregat, cativa se muta in bucatarie, exista mari sanse ca sufrageria sau celelalte camere sa fie parasite in favoare bucatariei, care devine astfel neincapatoare. Bucataria coalizeaza, atomizeaza.

Corolar - obiceiul arhaic al descaltarii musafirilor. Inutil sa spun ca desi ii vad originile, nu il accept s nu il inteleg datorita unei evolutii care ar trebui sa survina natural. Nu sunt in camerele poleite cu aur din Top Kapi, cu covoare brodate manual acum sute de ani, si nu am calcat toata ziulica prin glie, lut, turba, var nestins sau rahat. Deci daca nu observ o mizerie clara, excesiva, pe care as purta-o printre rizuri, mi se pare inutila descaltarea, ba chiar enervanta si de rau augur in unele cazuri, din motve pur evidente: miros de picioare si gauri in ciorapi.


{[ Si acum, aberatii obisnuite. Punctual. ]}

- Urasc pungile. De ce sa cari ceva in punga (si de regula, multi au acasa o punga mai solida, mai groasa, o plasa, o sacosa, ponosita si cu vopseaua stearsa, pe care o tot prefera si de care cu greu se despart), cand poti cara orice intr-un rucsac, care e mult mai practic, comod, eliberandu-ti mainile, si de ce nu, e si mai placut estetic.
- Trolebuzul 69. Urasc Drumul Taberei. Autobuzele astea sunt pline cu batranete, de regula umplanu-se si mai mult pe masura ce te apropii de zona Dr Taberei. Cateodata ar fi interesant ca trolebuzele sa fie niste containere disimulate, iar Dr Taberei sa fie cuptorul. Miroase pe rand a: usturoi, otet, piftie, transppiratie, gura. Fetzele, mosii, mirosurile, vocalismul, inghesuiala. N-am mai mers cu trolebuzul de atat de mult timp incat nu stiam ca nu mai exista bilete de hartie.
- Am niste cunoscuti cu o figura tipica de somer. Resemnat si trist si plictisit.

Senvisul invers si cafeaua inversata. Oul inversat. Mic dejunul invers.
Mi-am facut cel mai bun senvis facut vreodata: ceafa, gouda light, ou, ceapa, usturoi, busuioc, cimbru, ketchup, mustar, soia dulce, castravete, usturoi.

M-am racit atat incat nu ma mai recunoaste ecranul smartphone-ului.
Te surprinde: zici ca e din foietaj uscat, stropit cu pepite de ciocolata fada, dar e moale si plin cu vanilie inauntru.

Io si cu Zizi Lambrino sa mergem peste ei sa jucam un tabinet. Si asta ma ajuta in deslusirea cazului Trutulescu.

Sunt aia care isi sug degetele si aia care si le sterg.
Iata doua probleme in aparenta foarte complicate si interesante, dar in fapt, cu rezolvari foarte abrupte si simple.
Avea o cultura de manioc.

Oare de ce asociez aerul racoros, rece, cu asepticul si curatenia, cu prospetimea, iar aerul cald nu?
Oare de ce ai lasa un veceu pe marginea drumului? Te gandesti ca l-o lua cineva? Ca cineva, en passant, si-ar zice: ba, veceul meu e cam vechi, uite unul abandonat care arata mai bine si e mai bun?!
Moldovenii sunt arhaici in TOT.

Sa favorizezi mizeriile trecutului in defavoarea posibilei glorii ale viitorului - asta e condamnabil. E lasitate, teama, rautate.

Am observat ca atunci cand iti place o femeie, iti lasa gura apa.

Despre Micul Print.
In afara de faptul ca nu este o poveste pentru copii, cei mai multi oameni sunt expusi ei in timpul copilariei. Pot sa inteleg faptul ca poate fi un declic pentru dezvoltarea ulterioara, un catalizator al gandirii emotionale. Insa oricum ma enerveaza. Mai nou, cei ce vor sa se dovedeasca sensibili, se aroga micului print. De la povestea absconsa, eliptica, plina de noime nedezlegate si nostalgii, interpretari si talc, pana la desenele alea cel putin ciudate, evidenta este ca Exupery se droga destul de mult, ceea ce iarasi, pot sa inteleg. Pe scurt, povestea ma speria si mic si adult, imi creea discomfort. Fuck it. Cine se vrea sensibil se aroga la micul print desi cel mai probabil n-a inteles nimic din.

Ma enerveaza teribil sa vad fete ok nespalate pe cap. Imi vine sa le batjocoresc si sa le omor.

Depresie - se recomanda in cazurile de bunadispozitie si optimism cronic.

Cand gelul de dus e prea dens, de fiecare data imi cade din palma atunci cand il manipulez si ma ung, ceea ce ma deranjeaza considerabil pentru ca il pierd, il irosesc. S-ar putea sa fie o conspiratie a fabricantilor de geluri de dus avizi dupa castig.

Prea multa fragilitate intr-o femeie devine un mare turn-off.

Propun ca si sarea sa fie colorata astfel incat atunci cand o pui pe o mancare alba, sa o poti vedea, aproximand astfel cantitatea folosita.

[proustian]
La Cage aux Folles si inca un film frantuzesc, comedie-actiune, cu un tip pe care il ridica o macara noaptea, intr-o nacela, pentru a traversa sidul unui castel, cu un elicopter, ma uitam noaptea cu ai mei in pat, si beam ceai de chimen si de iasomie din cestile frumoase chinezesti cu farfurioara din portelan fin cu tipar translucid.

{OUL} - mi se pare rusinos ca mancare. Basic. Mai rusinos decat cartoful (prajit).
Cyrus - un film in care nu stii daca lucrurile suntnormale si adevarate sau e ceva gluma sau e fals, cert e ca tot timpul ceva e ciudat.

Ati pus aici un zid despre al carui frecus nu te mai murdaresti?

Servetelul umed e intre gel dezinfectant si servetel uscat. Ce ciudat.
Nu pot a crede ca un om chiar construieste Arca lui Noe. E NOE.
La cei perplecsi. Chiar exista un material Persplexs. E perplex.
Ce uitati tu sa aduci si ai uitat?

Hai sa ne facem frezele si sa parem neglijenti.
Il etait un peu pas-comme-les-autres.
Arata si se purta a la Balaceanu-Stolnici.

Ma irita si ma ingrozeste trosnitul degetelor. Bunico, adu cheseaua mai aproape.

-> Cand cunosc un om nu-l cunosc neaparat pentru ca ma intereseaza ci pentru ca vreau sa stiu daca imi poate fi competitor sau nu.
Fadus Neagu.

Mi-am adus aminte de doamna Marton, o prietena de-ale mamei, din copilarie.
Ce presedinte de scara cumsecade si gospodar aveti...!!!

> De fiecare data cand vad floci pe bideu sau intr-un veceu, simt ca e de datoria mea sa-i alung cu un jet de pisat, sa-i spal, ca sa spal cumva rusinea, ca ma gandesc ca cine cultiva asemenea floci trebuie sa poarte chiloti cu doua numere mai mari.

> Cateodata imi place sa imi miros mainile. Azi am carat un butoi de apa. Imi miros un pic a praf, a mizerie, a plastic, totusi gasesc mirosul interesant, organic, fibros, palpabil. Necunoscutul incita - atunci cand descoperi un miros nou sinu stii cu ce sa il asociezi, unde sa il incadrezi.

> Cand te trezesti ametit si bolnav de somn, cu ochii impaienjeniti, si descoperi o forma (ceva silicon sanitar adunat intr-un colt, care a colectat praf si vreme) si nu-ti dai seama daca e vis sau nu, si nici ce poate fi nu-ti dai seama - un cadavru de gandac uscat, sau ceva viu, organic, care nu se misca, ci pandeste imobil, ceva amorf, nu sti ce poate fi, se misca sau nu. La un moment dat renunti la interpretare si nu te complici, totusi de sila, lene si frica, nu atingi sa vezi ce e, doar il lasi acolo. Si inevitabil data viitoare, ai aceeasi interpretare (vezi mai sus).

Pe bucata asta de melodie m-as dezbraca, si as alerga gol, frenetic, extatic, exultat, copil fiind, prin zapada afanata, nefiindu-mi frig. -> sentiment resimtit la receptarea unor fragmente muzicale sau la atingerea unui par bogat si cret de femeie.

Facutul patului si spalatul vaselor - doua actiuni cu substrat psihologic, de vinovatie reprimata.

[Conversatie foarte lunga la bar, un bar ok, mai high asa, pe baza pretului unei beri, foarte lunga, inutila si nefireasca]
Ar fi misto sa existe un bar care sa te incurajeze sa scrii pe pereti la buda.

Nimic mai bun de a te praji. Entropia termica. Fizicul e o scurgere a psihicului. Orice e. Daca nu mori, ca mori, atunci orice are o rezolvare. Am vazut acum un om pe care il stiam mai demult, ce are figura de criminal, rea, ciudata, urata si enervanta, dubioasa, privire nefireasca.
UGG-urile. Daca nu le porti, poti dormi cu ele in chip de urs.
Tzoiul asta da bine.

Raportul tigani-chinezi.
Cineva trebuie sa confectioneze oribilitatile pe care le poarta tiganii nostri. Sigur. Ma gandesc ca le fac chinezii.

Lenin imbalsamat?!!! Stroh...!!! Jidvei?!! Jidvoi...!!!! Sa pupati moastele cu sfintenie. As inlocui chiar maine toate recipientele de baut cu tzoiuri - lege in tara mea. Cu sot, fara sot...? Bisect sa fie.
Sa ne vedem la debarcader in Cismigiu cand infloresc salcamii.
Toate astea nu duc la nimic bun. Sa ma autoflagelez cu ziarul. Actul unui calugar dintr-un ordin las.
Unde e dopuletul? Il zaresc. Am stors si ultimele rezerve de serotonina.

De ziua mea, la Peris, sa mancam salam sasesc in spatele blocului.
McDonalds are satziu, umflu si poftiu. KFC are usturiu.

Treaba cu anunturile alea cu "atentie cad turturi/zapada" - e contraintuitiva, oricum nimeni nu ocoleste zona, ba chiar se uita in sus. Daca e sa mori, macar sa mori atent, sa vezi ce te-a lovit. Cum ne-o fi norocul.

Cacarea si pisarea sunt printre cele mai mari bucurii ale vietii.

Care e faza cu datul apei cand esti accidentat sau lesinat?! Adica te-ai deshidratat brusc? Exista riscul sa mori de deshidratare? In plus, lesinat fiind, nu exista riscul sa te ineci cu apa, pentru ca reflexul de deglutitie e mort?! Ti-e rau, nu ti-e sete. Idiotilor.

Primul om care si-a bagat cacatul inapoi in cur.

[CONCURSUL DE NASCOCIT UTILIZARI CAT MAI DIFERITE PENTRU DIVERSE OBIECTE DECAT MODUL DINAINTE DESMENAT DE A FI FOLOSIT PENTRU]

Ce pizda ma-sii e mafia locurilor de veci. Adica de ce te-ai zbate atat pentru un loc de veci. Idiotilor.

Tu i-o sugi tie. - Asta e singura situatie in care sa poti enunta asta si sa fie coerent.(cu Armeanu)
O FI ILEGAL SA CUMPERI O SUTANA DACA NU ESTI PREOT? PREOTII AU O LEGITIMATIE ?

Era un detectiv in sandale. Te-a luat o pisare pe nepusa masa. Mafia bricegelor elvetiene si illuminati din spate care o sustin.

Duminica la 16-17 - e ora niciunei ore. You're treating your body like a whorehouse in the 1870's.

Din ce in ce mai des am frica de a intra in casa si de a descoperi ceva ORIBIL.
P A R P A L A C. Parpalacul asta a devenit repede parpalacul meu favorit. P A R P A L A C

Copiii romani. {mai mici de 5 ani}
De regula, celor intervievati, trebuie sa le formulezi raspunsul prin intrebare, asteptand si primid un da sau nu. Copiii straini, de regula, dezvolta intrebarea, iti povestesc.
=> copiii romani sunt retardati si se vor dezvolta asa cum este intregul popor - reticent, incapabil, retinut, inchis, sfios si idiot.

Mai trist e ca mai caut ACEL act de autodistrudere si de uitare prin care am plans dupa ea si m-am descarcat, INSA nu-l mai gasesc. Tristetea prin care o jeleam, o comemoram, n-o mai regasesc.
ps. femeile pe care le iubesc nu mai iarta.

GIANPAOLO CORPOFRESCO.

Imi place intrucatva sa imi alterez realitatea, asta insemnand sa o potentez, sa o schimb sau sa o substitui, asta daca alterarea nu presupune ceva negativ. Confund realitatea cu visul sau ajung sa nu mai disjung cele doua stari, plutind cumva, aproape fizic, prin mediu vatos.

> Ma enerveaza la budele de bar, cand esti la un loc cu straini, si aia incep, de cum intra in baie, sa se baseasca zgomotos in timp ce se pisa, fiind foarte constienti ca nu sunt singuri. E adevarat ca la buda te duci ca la doctor, insa totusi. Daca am fi prieteni sau cunoscuti, nu m-ar deranja deloc, ba chiar m-ar amuza teribil, pentru ca oricum ma amuza teribil zgomotele corporale.

{FIN}

Sau despre acele lucruri care trebuie aruncate sau spalate sau ambele.

Imi place ca lucrurile sa fie la o intindere de mana in jurul meu.
Unele lucruri se intampla pentru ca ERA cazul.

Pisica energofaga si Concursul International Micul de Aur.

SA LUAM: un uluitor de oaspeti, un reconfigurator de patternuri, un deschizator de chackre si un descretitor de frunti.

In spatele oricarui tip haios stau mai multe chestii mai putin haioase.
Cand iau 2 betisoare imi trebuie 3. Cand iau 3 imi ramane unul nefolosit. Da pe asta cu curatatul cu coltul prosopului in ureche n-o s-o inteleg niciodata, cand avem betisoare, una la mana pentru ca este un lucru mizer si doi la mana, pe acelasi tipar, de ce nu ne-am sterge si la cur cu coltul prosopului.

Sunt foarte riguros cu picioarele pentru ca de regula nu-mi plac, mi se par grosolane, rusinoase si personale. Sa umbli in picioarele goale nefiind la mare mi se pare ca si cum ai sta in curul gol. Nu suport sa imi las unghiile taiate in scrumiera nici forfecuta la vedere, ca sa nu fie observate de eventualii oaspeti inopinati.

Nu inteleg sistemul de inchidere al pliculetelor de plasturi. Se scot foarte greu si nimeni nu observa asta, pentru ca de regula, in 90% din cazuri esti deja lovit/ranit cand incerci sa le scoti, deci e foarte greu si dureros, cu atat mai mult daca esti taiat la mana sau la degetele cu care incerci sa manipulezi plasturele.

Redescoperiti dracului placerea scrisului cu stiloul. Obsessive compulsive disorder e atunci cand te ridici in repetate randuri si alegi scamele de pe covor depozitandu-le in scrumiera si redescoperind in continuare ca au mai ramas cateva sau atunci cand aranjezi milimetric covorul de mai multe ori pe zi si traiesti incontinuare cu impesia ca tot nu sta bine.

Intotdeauna imi place mai mult sa scriu pe jumatatea din dreapta a unei agende sau a unui caiet. Cam pana trec de jumatate.
Cateodata scriu mai mult, cateodata fotografiez mai mult, dar niciodata nu voi renunta la niciuna.

Scurt eseu in vederea propunerii (sau ca urmare a) unui proiect comun dublu sau pluri-disciplinar (vezi caiet).

-Ce muzica asculti?
-Fleetwood Mac.
-N-am auzit.
-Peter Green.
-A.
trist.

Cateodata gasesc placere in a avea grija de cuvant (posibil formalism).
Semnalez deseori derapaje in registrul discursiv.

Si scurta zabovire asupra impasibilitatii si obstinatiei umane recurente de gen feminin, refuz aprioric al sanselor si neiertarii umane si personale si intime, raportate, stricto sensu, si biblice, largo sensu, arogarea semizeica a dreptatii universale si neasumarea injustetii derivate din.
Scurt sfat simplu si real, al omului fara pretentii, din popor, atribuit unei bunici, langa soba dintr-o casa batraneasca: "Mai J mai, unei femei sa nu-i spui niciodata ca o iubesti." (intamplare relatata de J.S.)
Unele lucruri sunt imposibil de inteles si depasit de catre anumiti indivizi, iar trenul nu asteapta pe nimeni. Nedrept in lumina unui viitor inchipuit, imaginabil, niciodata dovedit, probat sau transformat in realitate - ce conduce, inevitabil la asumarea si gestionarea regretului.

Si, bineinteles, pentru avizi, un update al Nomenclatorului de vise.