Tripul la Sofia cu trenul, la cuseta, a fost cel mai bun
lucru pe care l-am facut demult, un gen de highlight al ultimei perioade, care
n-a fost tocmai cea mai fericita. O sclipire de geniu a bunului C.
N-are sens sa spun, ca si iesit parca pentru prima oara din
tara (de fiecare data o sa ma socheze asta, o sa ma impresioneze contrastul si
comparatia cu saraca realitate de pe-aci), ca toate functioneaza, e ordine,
curatenie, oamenii sunt extraordinar de deschisi, amabili, respectuosi, n-au
caini vagabonzi, n-au boschetari, n-au ciori, sau in tot cazul, incomparabil,
au mult mai putine cacaturi decat la noi. Cladirile sunt frumoase, chiar daca
nu frapeaza arhitectural, dar sunt insa curate, ordonate, pentru ca in modestia
lor, nu pot spune saracie, totul e mult mai coerent, inchegat si placut. Isi
poarta simplitatea (in cel mai frumos sens) cu mandrie si frumusete.
In cartierul minunat in care am stat, cu stradute plinde de
puburi, inguste, cu piatra cubica si sensuri unice, ma simteam cumva ca in
Praga sau in Quartier Latin din Paris. Aveam totusi un sentiment amuzant ca
eram cumva un trimis al rezistentei intr-un Berlin sau intr-o Varsovie a anilor
50, ca trebuia sa livrez un mesaj, sa obtin un act sau o informatie, si totusi
sa ma feresc de un oarece serviciu secret trimis sa ma intercepteze. Genial,
oricum.
Si inca ceva, care imi sustine si imi alimenteaza ca de
obicei, teoria darwiniana a geneticii dupa care ma conduc: in Sofia, in decurs
de ~ 52 de ore m-am indragostit, si eu si amicul C, de cel putin 20 de ori, sa
nu mai zic ca as fi putut iubi de cel putin 2 ori (atentie, vorbesc de lasat
viata asa cum se prezinta ea acum, mutat la Sofia, casatorie, camin si copii).
Demne de notat si de pastrat in sufletzi au fost Krista, o poezie de femeie,
frumoasa ca o dimineata de Craciun, chelnerita in pub-ul irlandez de pe strada
noastra, Teodora, pustoaica desavarsita dintr-un club absolut genial, si
Kreatza 2(nu ii stiu numele), doar ca mai frumoasa – un spectacol de par cret
si roscat, de-o frumusete si-o dragalasenie dezarmanta. Au sofiotzii niste
femei care te lasa oprit in plina strada, cu mainile atarnand flasce pe langa
corp, ca o marioneta cu sforile taiate, bouche bée total. La
capitotul asta, vin si zic, ca femeile, in proportie de 95% au ochii albastri.
Sau verzi. Cine ma cunoaste, poate intelege ce efecte are asta asupra
psihicului meu subred. Mai bine de 95% dintre femeile de pe strada sunt
aranjate, dar in niciun caz ostentative sau cautand sa impresioneze. Sunt simple
si frumoase, cu piele fina si alba, imbracate decent si cu gust. Vorba bunului
C, pana si uratele lor sunt mai frumoase. Concluzionand, genetic vorbind
desigur, suntem de vreo 10 ori mai corciti, mai balcanici (in sensul cel mai
prost), mai latini si mai nimic decat slavii astia puri. D’aia vin si zic, ca
si eu si C eram cel putin mai linistiti (daca nu fericiti) ca gena noastra nu e
deloc pur romaneasca.
Aici imi rad in barba, dar nu prea e rasul meu –
Dumnezeutzul dragutul, e un mare glumet. Mi-a scos in fata femeia aia pe care o
tot caut dar n-o gasesc, posibil iubirea vietii, dar unde… tocmai la Sofia!!!
Categorisind un oras dupa 3 aspecte (oamenii, in special
femeile, sistemul de transport si deschiderea la minte in mai toate aspectele
ei), Sofia bate la cur Bucurestiul in toate privintele, scurt si fara drept de
interpretare sau apel. E un oras unde esti bine primit, tratat cu decenta si
respect, in care toata lumea e amabila, un oras – atentie – fara zgomot!, unde
ti se zambeste fara motiv pe strada, cu parcuri imense si bulevarde late, cu
piete, expozitii, teatre, happeninguri si cladiri ingrijite, un oras foarte
curat. Pana si cersitul e demn, cumva nobil. Bulgarii isi poarta cu demntitate
simplitatea si modestia. Pana si mahalalele lor au un aer decent si pitoresc. E
un oras care te lasa sa ii iei pulsul asa cum se cuvine.
In fine, prin comparatie cu alte orase sau capitale
europene, Sofia nu este nicidecum fabuloasa, magica, dar nici nu incearca. Este
atat cat este si cred sincer ca este destul (oricum Bucurestiul iese din
discutie, pentru ca nu are absolut nimic de aratat), e de-o coerenta uluitoare,
copleseste prin atmosfera… este, in fapt, un oras placut, amabil, care te
primeste si te plimba de mana, nu te asalteaza.
Mancare nota 10, feeling nota 11 (ce sentiment extraordinar
in cluburi si baruri, cat Creedence am putut asculta…!), distractie si
frumusete pretutindeni, lucruri placute, absolut nimic neplacut de la primul
pas pe peronul garii si pana la intoarcere – si asta venind din partea unui
tipicar dement ca mine.
Reafirm prietenia romano-bulgara, le sunt recunoscator
pentru ca m-au primit, si oricine se grabeste sa faca afirmatii pripite despre
bulgari, e un mare, mare dobitoc.
Plec cu inima zdrelita in concretetea fina si
simpla a femeilor bulgare, si cu o clanta a teatrului National din Sofia J, via distinsului C, pe
care il apreciez pentru ideea extraordinara a tripului.
Nazdravie!
