ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.
Inventatorul lenii zice "bai nene, imi place sa stau, sa lancezesc, sa nu fac nimic, sa ma coplac intr-o stare de inutilitate care nu duce la nimic productiv... ar trebui sa o fac mai des si sa-i zic cumva... liniste neobisnuita... L.N! ...LENE!"
e fun ca e toamna, ploua, e frig, posomorat, ursuz, posac. Depresia se gudura si se infoaie toata. Prevesteste iarna, cu sarbatori si lucruri bune pentru aia baftosi. Cu rost.
e misto ca ai /crezut intotdeauna ca exista cineva-ul ala pe care te poti baza indiferent de situatie, si descoperi, desigur, ca esti un dobitoc. si ca cinevaul ala era numai in capul tau, asa cum l-ai construit. suntem oameni, da nu raspundem la telefon. si datele problemei s-au schimbat. auzi cacat.
dezamagiti-ma. rusu nu uita.
tineretea e buna din cateva considerente: gravitatia inca nu lucreaza la capacitate maxima; ai tonus; dai in pârg; DAR. habar n-ai ce vrei; poti sa pierzi ce e mai misto. ceea ce e de cacat.
mi-am dat chilotii jos in fata ta.
nehotarare - te fut.
