Exercitiu proustian amplu, dar umil. E lung, da e pe fun, pe bune.

suntem FUM, ne miscam haotic, incontrolabil.
vom deschide usile perceptiei.

Le multumesc parintilor mei, mamei si tatalui, pentru ca m-au invatat ce inseamna muzica. Janis, Jimi, Cocker, Rea, Maiden, Scorpions etc. Woodstock '69. Va multumesc ca n-am ajuns manelist.
Le multumesc parintilor mei pentru simtul artistic si cel tehnic, dobandit genetic, de la Iolanda si de la Nicu. Va multumesc ca mi-ati pus Zenitul in mana, ca mi-ati luat primul digital, si pe al doilea, ca mi-ati dat genetic apreciera frumosului, a ordini si corectitudinii vizuale si estetice, ca mi-ati dat sa citesc si ca la mine in casa mirosea a carte si a album de arta. Va multumesc pt ca imi place pictura si desenul. Va multumesc pentru ca stiu sa pirogravez, sa lipesc cu letconul si sa fac un bypass la un fir electric. Ca v-ati chinuit cu mine in Botanica, ca plangeam si aruncam cu schiurile, ca ma enervau patinele, va multumesc. Va multumesc pentru ca sunt foarte dextru (sunt supranumit briceagul elvetian). Va multumesc pentru ca nu sunt cocalar.
Cred ca tata m-a invatat sa fluier. Fluier foarte frumos, orice. Reproduc sunete din natura, am o ureche muzicala demna de un lautar tzigan. Ma chinuiam in Botanica sa fluier, si scuipam asa, cand labaru ala de Calin mi-a aruncat robotzelu in canal, pe la Sere pe acolo. Si pe urma am invata sa fluier, de la tata da, parca da. Mama cum fluier!

Cu tata. Blocam fereastra de la baie cu un carton. Faceam bezna. Instalam laboratorul pe masina mica de spalat. Pe bajbaite, negru nuca, scoteam filmul din caseta si il bagam pe santurile taburului de developare. Mama, deci il vedeam supraom pe taikmiu, pt faza asta. Odata filmul in tambur, bagam zemurile peste. Apoi puteam sa aprindem lumina, cat pregateam substantele in tavitze. Scoate filmul, taie-l, fa cadrele, baga hartie, revelator, fixator. Apoi la uscat pe tamburul incins, care se baga in priza. Developam poze.

Sambata si/sau duminica, ne strangeam la ai mei in camera. Era soare. Ne uitam la un televizor mic, Sport, alb, cu maner sus, la emisiuni matinale si Magazin Duminical. Mancam un ou fiert si toate celele, restul, uitandu-ne la videoclipuri, preluari de pe MTV - Kylie - I should be so lucky
Eu ma rugam de ai mei sa mergem in targ in Aviatiei (pe unde e acum Oracle). Veneau bulgarii cu tot felul de cacaturi, de la blugi la masinutze Majorette - moartea mea. Miroseam o mashinutza, da trebuia sa ma caciulesc un pic. Ai mei se lasau greu, dar imi luau una sigur. "Daca esti cuminte." Tata mi-a dat odata, dupa ce un dentist diliu mi-a scos alt dinte decat trebuia, un buldozer galben. Mi-a trecut orice durere, plm :)
De la metrou de la Aviatiei, ai mei ma incadrau si ma tineau de mana. Eu voiam in bratze. Eram (inca) mamos. Ei nu voiau. Eu ma imbufnam. In targ, in talcioc, ma pierdeam la tarabele kilometrice cu mashinutze, parcari pe tabla, metri intregi. Talcioc din ala, facut pe tzarana, cu gard de plasa, plin de praf, lume si tarabe. Stiti ma talciocul de la Aviatiei?? Ma caciuleam, plangeam la ai mei, pana imi luau una. "Pe care o vrei?" ...nu stiu, pula mea, pe toate!!? Copil, na, ce sa... Daca aveam bafta, imi luau doua.
Ne intorceam acasa si ne puneam la masa. Mama facea niste chestii bune, gateste incredibil. Ciorba geniala, perishoare/vacutza/loboda, piure gros si gras, regizat de taica-miu, cu unt de masa si lapte. Chiftele (vezi mai jos cu chiftelele) mici si prajite bine, ghiulele senzoriale, nu joaca. Fish sticks, pe salata verde, cu salata de cruditati, mar, telina si morcov, cu maioneza facuta de mama, peste marinat. Escalop de vita in sos alb. Ne rasfatza mama. Sau gratar pe aragaz, invartit de taica-miu, de mirosea toata casa. Ce spectacol...! Mancam impreuna pe masa mica (masa s-a schimbat in timp, inaltimea a ramas insa aceeasi :), eu pe un scaunel facut de taica-miu cand era mic, din lemn, si pictat de el. Il am si acum. Mai stau din cand in cand pe el, daca nu pe mai noul Ikea Mammut, verde. Ne uitam la Magazin Duminical, pe aici cu melodia. Benny Hill, desene animate cu Beep-Beep, strutzu ala de alerga repede, nuj cum pizda ma-sii il chema, si Wylie E. Coyote sau The Flitstones.
Dupa masa, ziceam "Multumesc pentru masa". Tata completa "...c-a fost buna si gustoasa, si bucatareasa grasa!!" :) Desi maica-mea nu e grasa, n-a fost niciodata si nici n-o sa fie, o sa fie baba din aia slaba, daca e.
Si satul si multumit, ma duceam la mine in camera si-mi lustruiam pana la epuizare masinutele Majorette, cele noi luate din talcioc, cu o carpa, ceva, si cu scuipat. Am avut si Lego si masinutze Bburago. Maica-mea mi le lua, parca.

Ma jucam pe afara cu copii blocului. Pe strada, prin boscheti, cu fetele strazii pe care le trageam de tzatzele NU, ca la varsta aia... coco. Rupeam Gradina Botanica, aia era curtea noastra, livezi experimentale si laboratoare vechi si zone de habar n-are lumea... La fel si Uzina, "pe tzevi "si toate locurile ascunse, "la Vile", cu Cristina, Radu, Lucian si unul tzigan, al carui nume imi scapa acum. Si rupeam cazematele noastre geniale, si tunurile cu carbid, si bombele cu fosfor de chibrit pt care cheleam cutii intregi de betze, de ne ardeam buricele degetelor de atata cojit fosfor... Mai tarziu, jucam carti, Monopoly, si beam peturi de Golden Brau cu Radu, da asta mai tarziu pe timeline. Si uite asa obosit, veneam tiptil acasa, inainte de pranz, obosit si transpirat, gafaind de foame si de joaca, intram usor sa nu ma auda ai mei, si mirosind chiftelele, intram in camara. Era intuneric si racoare, si pe un raft un pic mai sus de nasul meu, era bolul cu chiftele calde, asteptau pranzul. Si io bagam gheara, radeam vreo 5, mai bine prajite, galgaiam neste apa cu botu, direct de la tzutzuroi, si o taiam iarasi afara, sa reiau joaca, intrerupta de foame, sete si pipi, pipi pe care il faceam sau acasa, sau oriunde pe strada, dar cu precadere "in spate la Institut".
Bune chiftele face maica-mea, n-o sa le uit cat oi trai.

Fromoasa copilarie am avut, va jur, cea mai frumoasa. Si totul a conlucrat ca eu sa fiu asa cum sunt azi, cu bune si rele, dar azi e filmul meu pozitiv, asa ca imi aduc aminte de alea bune si pe alea le vad, asa ca lasa-ma si vezi ca te-ai murdarit de un pic de du-te-n-pizda-ma-tii :)

3 ani jumate: Filmul cu lectiile de la franceza, de la Madam Economides, cu Mircea si neste fete, cand faceam "pique", acolo la Coroceni, cu mirosul de cafea de la ea din casa, cu baba 2, care nuj cine ma-sa era (oare era chiar ma-sa?! adica, ce era asta baba, da astalalta era si mai mumie), cu imaginea unui TUN (nu stiu de ce mama dracului imi vine un tun in minte cand ma gandesc la casa lu madam Economides, ca nu-mi aduc aminte de niciun tun pe acolo), cu serbarea, cu Mos Gerila/Craciun... ei, filmul asta vi-l povestesc alta data, daca n-am facut-o deja.

Atuncea na, altadata, filme cu bunicii, cu leaganul din usa, cu Casa Circului, o constructie alegorica, perfect dadaista, daca stau acu sa ma gandesc, oraganizata in camera mea de bunicu, cu bunica printesa, cu bunica rusoaica si desene animate si tanti Lili si Orient Expres, cu ai mei la Paris, cu dorul de ei, cu lectiile de caligrafie, din cauza carora nu puteam sa ma uit la desenele alea cu Dinozaurul, cu "gricinivaia cashka", ceva orz sau ceva fiert in lapte si zahar, de la bunica-mea rusoaica citire, cu bananele si cu mirosul de valiza desfacuta din Franta, din Occident (de atunci cred ca am ramas indragostit de Paris), cu cadourile si ciocolatile, cu pasta Aquafresh, nemaivazuta la noi, cu povestile maica-mii ca" de la ea i-a cazut tartrul", cu Pantera Roz, pe care o am si acu, povestie cu Aeroflot, cu pilotii care m-au luat in cabina lor, cu Moscova, cu strabunica dilie care vorbea cu posterul cu o chinezoaica, cu femeia frumoasa care ingrija de ea, dar care avea varice masive pe picioare, cu tonomatele de suc, strada cu pictori, metroul rusesc, "la tzara" la ei, si trenul electric, si cainele mare barzoi sau vishla care m-a trantit si m-a zgariat pe spate de vesel ce era, cu Kremlinul si cu clopotul spart........................ poate toate astea si multe altele, alta data.

Frumoasa copilarie am avut. Frumoase amintiri, frumoase.
Buni parinti. Si bunici.
N-o s-o spun, ca nu pot, da se stie...

femeia cu nas mare rade de sine, de afumata ce e... isi rade in barba si plange,
probabil pentru ca are nasul mare, si lacrima-fum i se prelinge pe obraz

n-am lumina. dar imi fac.

A psychedellic cloud.

hommage a Renee. Magritte. et hommage a Cristi. Pop

Stylish Tampon Compacts - by Pursettes.
--> ce sutiene ascutite aveau in '60!

"De ce n-ai itemi?" ...masini de scris, tot ce trebuie!

Ce an...! Ce zacusca...!

Piercing la caini.

Ei sunt oamenii care locuiesc intr-o vitamina. Unul dintre ei facea metre de croitorie.

Imagine verbala psihic proiectiva sau Ce pacat ca n-am un captor in ochi sau Mirosul care ma urmarea deictic - ontologic.

(later edit: am revenit cu o poza)

incepe cu legenda: (st-dr) soare, copac, femeie rubensiana in cot drept, femeie rubensiana in picioare fumand, mica cocota trendy cu rochitza si palarie, pisica mare urmata de pisica mica, doamna afectata cu rochie si palarie,femeie rubensiana complexa in cot stang, personaj dubios cu joben, parpalac si baston, grupare 7 femei rupestre, zeite ale fertilitatii, discutand in cerc, om pierdut, femeie urata cu tzatze mari care zice "haaa, haaa", fetitza joviala cu rochitza, inca o femeie rubensiano-fertilico-totemica, barbat cu freza scuipand elaborat catre scuipatoare, barbat chel si gras scuipand in aceeasi scuipatoare, barbat ok scuipand si fumand in acelasi timp.

VOI CE PROIECTII MENTALE AVETI?

Party at the Country Club
lumina sorcovei cotidiene

Am luat un taxi ma duc pe strada 11 iunie. Asta vine langa Patriarhie - old bucharest & shit.
Frate, m-am saturat de taximetristii carora le pute infernal gura. Nu e o putoare simpla, e una elaborata, complexa, cvadri-dimensionala, e plastica, are o viata si inteligenta proprii ei, transcede continuumul spatiu-timp in moduri neintelese de om. Sa-i fut in gura. Adica tata, puti puti, dar pe sine nu te simti? O caldura fetida, un miros amplu, doct, te invaluie la fiecare oftat. Un sfat: pastrati conversatiile la minim. Deschideti geamul. Eh, ce zic eu.. degeaba, nu e cale de scapare. E ceva acolo... o infectie generalizata, un cancer stomacal, gastric, o problema intre ileon si duoden, deci la nivelul jejunului, e o paradontoza in faza terminala.. nu stiu ce e. Dar e ceva viu.

O reclama imi atrage atentia, un outdoor, un panou din ala mare, un unipol. Reclama la... mobilier stradal. Adica la bude neo, ca-n Paris, la banci, la totemuri pentru afisaj, etc. Acuma dilema schizofrenica e urmatoarea: cui te adresezi tu, producatorule de mobilier stradal? Adica.. astea ar putea interesa... un primar, o administratie de sector, sau ma rog, pe unul care ar vrea sa-si faca un oras!!?!! Adica, doar n-o sa-mi iau eu, tu, o buda publica, ecologica, un totem de afisaj... pizda ma-sii, n-are sens.

Termin cu treaba pe 11 iunie, termin (oare?) cu mirosul fetid. O iau la picior catre Unirii, e frumos afara. De pe drum: ce industrie e si treaba cu popii, cu religia & shit...! Uite langa mine fieful credintei institutionalizate - Patriarhia. Tot felul de magazinashe - diaconii - vand trusa preotului de campanie, cu cadelnita, cruce, si alte chestii frumoase si folositoare unui popa misionar :) Costa 3600 RON, sau pe acolo. Plm. uite hainutze pentru popi, uite biblii si carti ok pentru ei, legate meserias, incrustate & shit.

Si ma apropii de Unirii. Las in urma case vechi, darapanate, de unde brancovenii care le-au inspirat stilul atat de minunat, au plecat de mult. Si iar am epifania prostului care n-a mai luat Bucurestiul la picior demult: frate, nimic nu s-a schimbat, de fapt. Suntem acelasi targ de secol 18... Avem targoveti, avem curve, avem tigani (duamne cati avem!), avem popi, avem praf si mizerie, avem caini, avem de toate. Strazile s-au pavat da, nu mai avem glie, tarana batuta si podete de lemn. Alea sunt pe Lipscani :)
Ajung in piata Unirii. Ce e aici, e haos, e sorcova. Tarabe peste tarabe, de unde iti poti achizitiona, servit de tzigani urmatoarele obiecte: cercei, bratari, brose, aur si arging 925. Mai multe modele. Sutiene, chilori, tricouri. Pandantive si chestii decorative din lapis lazouli, jad sau sticla obosita. Bratari colorate. Ochelari. Tricouri, bugi, jaca, balonzaid, alendelon, trenci, curea. Pix cu beculetze. Bratara cu Dumnezeu, Iisusi luminosi, Fecioara Maria fosforescenta. Covrigi, patisereala, merdenea. Bile. Si chestii ale caror nume si utilitate nu le cunosc.
Ma afund prin gloata. "Tine-te de geanta!" zice una. Ma afund in burta orasului. Mosul ala din Cismigiu canta acum la vioara in gura metroului.
Buticul la care gasim dulciuri, tic tac, pixuri, cd-uri, presa, carte, suc si stixuri, are si dresuri. Pe o pancarta mare, confectionata manual, cu tot felul de fonturi, disting clar: AVEM DRESURI.
"Cartelele se vand la casa" ma intampina o alta inscriptie pusa in geamul borcanului in care o functioanra Metrorex (tinerica) o ardea, aparent, de pomana.
Pe peron, haos, ma ia valul. Vine un "copil de la casa de copii care n-are bani" si plm, a se citi pe ton miorlait. N-am, ii fac semn si scriu in Moleskine, caut sa retin elementele astea care mi-au starnit curiozitatea, once again.
La urcarea in metrou, o baba ma fixeaza cu ochii blanzi. Ma panicheaza, pt ca seamana absurd de tare cu matusa Marioara, femeie buna, dar mai tanara. Baba de aici adica, nu Marioara, care e mai batrana.
In metrou se urca un tatic tzigan, pantofi lac ascutiti, bluza de treling galbena, sapca kaki, o chestie agatata la gat, de care spanzura un pix. E haios, e ok. E cu pustiu lui - Max. Vorbeste tare cu copilul. Sunt ok amandoi, sunt pe fun. El ii da sfaturi tare, spre amuzamentul celor din jur."Unde e dreapta Max?" pustiul arata o directie, zambind pierdut la ta-su. "Nu e acolo. Unde e?" "Nu stiu" zice pustiu. "Cel mai bun raspuns!" zice tata. "Daca nu stii, de ce nu il intrebi pe tata: tati, unde e dreapta? Ia intreaba!" pustiul se conformeaza: "Tati, unde e dreapta?" Tatal multumit, ii arata lui Max. L-a mai invatat ceva. Si l-a invatat si sa spuna "Multumesc lui tanti care ti-a dat locul". Rad amandoi, si lumea zambeste. Sunt complici, tatal si fiul, prieteni. Sunt ok. O sa fie ok, amandoi, si relatia lor la fel. Un tigan ok, si fi-su ok. Mici si ok, dar ok. Cred ca sunt fericiti. Nu stiu exact de ce imi dau un sentiment cald si bun, de o-sa-fie-totul-bine.
In fata mea, cu spatele la ine, un tip are o sapca in felii multicolore, cu o elice in motz si cu un ursuletz. E o gluma, un gag. Nu ma mai surprinde, e o pata optica in sorcova generala.
In stanga, un tip foarte alb la fatza, cu ochii mari si sprancene unite, se uita pierdut totusi freaky, razbunator, fixist si atent. Profil dominat mandibular, cavitati oculare adanci, reminiscente neanderthaliene. Atarna de o tipa uratica, alba ca el, si o freaca pe spate usor, desi cam rapid. Si zice tare "Pe astia i-as omori! ...I-as omori!" Nu stiu cine sunt astia, dar dupa postura, privire si culoarea pielii, am dedus ca baga vena masiv. Cred ca si ea, dar acuma el era mai tare in high decat ea. Ea il cenzureaza subtil, el o mangaie pe spate. O mangaie digital, falangar, o mangaie mic si sincopat, sacadat. Exista dragoste si la nivelul asta.
De pe un scaun, niste ochi albastri si frumosi se uita pierdut.
Spre final, deja ma apropiam de Grozavesti, un mosh cu traheoctomie vorbea la telefonul sau rosu, dat pe speaker, ca el sa auda, netinandu-l la gura ci in dreptul gaurii dibac instalate in gat, in urma unei proceduri corecte, care pare-se, ajuta. Vorbea pe acolo, si auzea in speaker, el si toti ceilalti: "Multumesc, multumesc mult domnishoara..." gajaia mosul traheoctomic, digital.

Unde sunt? Ce fac, ce se intampla? Sunt intr-o masina de spalat sorcove. Nu inteleg nimic, mai nimic. Ce-ar intelege un occidental aterizat din gresala sa curioasa, in buricul Targului de secol 21 - Bucharesti?

O sa ma uit in B24FUN cand e urmatorul balci. Si unde. E fun. Sunt pe pozitiv, oricum.

Vreau sa fac o harta (tiparita, online si cu modul GPS) a shaormeriilor si budelor publice din bucuresti.

Revin si cu o poza la postul asta, promit, ca sa nu ma dezmint.

Statuia POBEDEI ;). Abberatio in integro. Ursul NU are deget opozabil.

Daca Hitler ar fi mancat shaorma, i s-ar fi adus o shaorma perfecta, dupa standardele germane, demne de un Fuhrer. Adica o shaorma corecta: impachetata strans, fin, aseptica, care nu supureaza pe nicaieri. O shaorma pe care dupa ce o mananci ai putea sa operezi pe creier, fara manusi.

Am vazut azi o emisiune pentru popularizarea stiintei :) pe National Geographic - despre continuumul spatiu-timp, calatorie in timp, stringuri si gauri de vierme. M-a panicat teribil. Desi o mai vazusem odata.

Dilema musafirului* descultz:
-Daca pun ciorapi negri de bumbac, mi se inegresc degetele de la ei.
-Daca pun ciorapi albi, mi se inegreste ciorapul de la tenishii de piele intoarsa.

*musafirul romanului, pt ca numa romanu te pune sa te descalti in casa. Ma rog, nu numai romanu, da oricum e de cacat.

In demersul dadaist, ne-am izbit de un burete.

Pentru ca pot tine multe lucruri cu ochiul, am tras concluia ca prezint simtome de remanenta neanderthaliana. Pop ma acuza ca n-am cur, deci temerea mi se confirma.

Cand cant, mi-e cald la nas.

"Never tasted the sweet black oil of the poppy."

Si aici Subminarea Capitalismului. Negarea sa.

Statuia Pobedei sau Aceasta nu e o scrumiera (apud C. Pop)

Dida Dragan. Gabriel Dorobantu.

Acuma, cateva chestii, o pata optica a memoriei blocate in muzical. Am o piatra intre 2 neuroni.

Aici 3 chestii pentru Krtz: 1 (nu te uita la videoclip ca e gay, da era singurul care se auzea bine), 2, 3.

pentru fanii mei derbedei.

Fundatia Ratiu a achiesat :)
Asta, sau omul de la props a avut niste pile acolo!
atentie mare: incepe decernarea premiului Maimutza de Plastic (cu subsidiarele Maimutza de Iasca si Maimutza de Cox) !


Masca Eleganta a Indiferentei - part 1
multumiri amabilitatii oamenilor de la props ;) si bunavointei domnului C.Pop.

apres une idee de C.Pop

fabrica de lumanari a Patriarhiei.

si asa inchei seria killer toys. Cum nici Rocky 3 n-a fost la fel de bun ca Rocky 1, asta e... atata s-a putut.

mai ramane sa ma duc la Fundatia Ratiu, sa le cer papioanele. Ca ce sa mai faca cu ele?
"- Buna seara! Se poate?
- Nu se poate! Nu acum, imi spal papionul!"
Daca Ratiu avea un singur papion, intrebare e - si-l spala?

dupa ce fac rost de papioane, 3, negre, acelasi model, aceeasi ... croiala, revin cu o pozna in stil halsmann, ab avida dollars, desigur. sa ma conectez.

Cum musulmanii trebuie sa ajunga o data in viata la Mecca, eu trebuie sa ajung in Port Lligat.

cine locuieste ma in valiza aia?

uite cum facem...

[later edit]
Si ma duc sa ma tund. Intotdeuna cand nimeresc la frizer, tocmai au intrat pe banda 3 oameni din 3 scaune disponibile. Iar tocmai atunci, frizerii incep sa tunda foarte meticulos, redobandind constiinta profesiei nobile ce-o poarta, sau pur si simplu doar foarte incet.
Da de data asta, m-am bucurat. Cum e sa vezi la un SC Igiena din Aurel Vlaicu, pe tanti Carmen, sau Maria, sau cum plm o chema, de la frizeria de langa Piata Cotroceni? si asta dupa cati ani...!
Hai gata cu asta.
Acuma, astept eu frumos sa-mi vina randul, si ce ofera casa? O Libertatea. Ba, ce era prost ziaru ala, da acuma e o mega sorcova. Ceva intre pornache si o revista scolii. Oricum, concureaza clar cu Playboyu, care o freaca rau la capitolul femei. Si cautand eu sa citesc ceva text printre tzatele Libertatii - sorcova ca Proteveul, ca apropo, ce plm e cu promourile alea bashite, garfica aia fantezista... si ce e cu tot?! - ascult o conversatie inter-frizereasca. Ea vorbeste cu clientul, obiectul foarfecii -"Ce frumos canta Dolanescu! Cand a cantat cu parintii lui am plans! Acelasi sange pe scena...!" pacientul de sub foarfeca raspunde, cunoscad spetza: "Da, intradevar, superb, superb. Am vazut si eu o inregistrare." Si o mai duc asa un pic, Dolanescu, pula mea.

Eu ma tund no. 2. Surpriza! - mi se explica, odata ajuns pe scaun, ca nu au 2, au 1 sau 3. M-am panicat, am vrut sa plec. Am dat-o la pace intr-un final. M-am tuns 1,5 printr-un artificiu tehnologic. Traiasca masina de ras.

farfuria fara farfurie - vis hipermnestic.

cam asa ceva, da mai elaborat. matter doesn't matter. Avida Dollars

Tocmai am vazut un cocalar tigan care m-a intrigat maxim. Ma uitam curios, vesel, cercetandu-l ca un copil sugar cand isi descopera piciorul. L-as fi atins, l-as fi pus sa faca piruete. Fashul negru lucios si umflat, ultima moda, contrasta complementar, intr-un fel, cu pielea lui la fel de neagra, dar mata. Pantofii negri si ei, luciosi (de aici reiese ca detine simtul estetic al asortarii...), purtau, amplasat absurd, o placutza metalica, lucioasa, pe care nu scria nimic. Singuri pantalonii, nu aveau luciul puternic al gecii si pantofilor. Pantalonii incercau o unduire de satin, imateriala parca dar totusi prezenta.

Fashul. ce concurs minunat! ...Va intra in existenta noastra ca nylonul in Golden Age-ul american. Fashul e in trend, cu cat mai lucios si mai umflat, cu att mai bine.

Ma cac in fashul tau! ...iti rup fashul!